'Trăim o epocă a atitudinilor stoice, sceptice şi hedoniste' (3)

- Şi dacă am vorbim de inovaţii, care ar fi curentele noi în literatura estonă, literatura nouă despre care scrieţi Dvs.? Puteţi remarca nişte orientări, curente, modele în vogă?

- E greu să generalizăm, pentru că literatura estonă cuprinde doar câţiva autori, fiecare reprezentând un curent literar în sine. Nu vom găsi trăsături comune dintre Sauter şi Krull, de exemplu. Recent am răsfoit un manual de literatură estonă pentru gimnaziu şi am găsit acolo un capitol numit Proza Vikerkaar, în care autorii erau clasificaţi drept "vikerkaarieni". Ei au fost asociaţi cu această revistă pentru că au debutat aici. Am publicat chiar şi o carte cu povestirile lui Jьri Ehlvest la editura noastră Periodica.

- Cum apreciaţi, ca om de creaţie, evoluţiile din Estonia în ultimii zece ani? E o dinamică mulţumitoare? Ce decalaje există?

- Din punctul de vedere al unui consumator şi producător de cultură, schimbările sunt notabile. De exemplu, acum pot obţine orice carte doresc, ceea ce îmi era imposibil în condiţiile ocupaţiei sovietice. Bibliotecile s-au îmbogăţit cu multă literatură străină, există Internetul, au apărut librării, galerii de artă, saloane muzicale, săli de cinema etc. amenajate şi administrate în stil occidental. Dar, desigur, această percepţie nu o împărtăşesc majoritatea oamenilor. E interesant faptul că schimbările de ordin politico-social au coincis cu cele de ordin tehnologic. Sfârşitul Uniunii Sovetice a coincis cu revoluţia Web. Chiar dacă impactul acestei revoluţii nu se face simţit încă în toate straturile populaţiei. Asta vine dintr-o carenţă de civilizaţie care va fi treptat înlăturată. Cred că Estonia a avut parte de noroc până în prezent. Economia însă evoluează în chip diferit: contrastul dintre regiuni - Tallinn şi sudul Estoniei - devine tot mai vizibil, în defavoarea sudului. În cultură, pe plan conceptual, nu au avut loc schimbări dramatice. Pentru a face o generalizare, aş zice că mentalitatea estonă e pragmatică şi neteoretică. Nu ne putem lăuda cu multe discuţii teoretice interesante pe teme filozofice sau sociopolitice, însă încercăm să imităm ceea ce se petrece în ţările nordice sau la vest. Într-un sens, nu e rău, dar, desigur, aspectul cultural e mai sărac decât ar putea fi. Dacă aş compara discuţiile pasionante şi cărţile ce apar în continuu în Serbia, sau în alte regiuni marginale ale Europei, aş concluziona că nu există o legătură directă şi obligatorie între aspectele sofisticate ale ştiinţei şi filozofiei şi o societate îndestulată din punct de vedere material.

- Aţi avut în Estonia dezbateri între intelectuali, cu privire la identitatea naţională şi procesul de integrare europeană? Există oameni care se tem de integrare, de globalizare, considerând că astfel s-ar pierde specificul Estoniei? Aveţi, de cealaltă parte, "cosmopoliţi" radicali?

- Desigur, o dată cu posibilitatea aderării la Uniunea Europeană, au apărut şi dezbaterile. Discuţiile sunt mai ales pe teme economice: agricultura, viaţa de toate zilele, mai puţin despre identitatea culturală a naţiunii estone. Eu personal nu văd nici un pericol în ce priveşte identitatea noastră culturală, după ce am reuşit să ne-o păstrăm într-un sistem politic cu valori radical opuse lumii din care dorim să facem parte. Cred că, în urma aderării la UE, s-ar putea nivela unele atribute de cultură materială. În alte ţări europene s-ar putea observa dispariţia unor caracteristici locale: mâncarea, arhitectura devin tot mai asemănătoare. Dar bucătăria naţională estoniană oricum nu e prea grozavă.

- Domnule Vдljataga, să revenim în final la creaţie. Numiţi câteva texte ale Dvs. şi autori pe care i-aţi tradus în estonă.

- Sunt singurele cărţi pe care le am. Acum pregătesc şi o postfaţă pentru un volum al filozofului canadian Charles Taylor despre problemele modernităţii. Nu cunosc franceza, însă am fost primul la noi care l-a tradus pe Michel Foucault, pentru că el a scris multe eseuri în engleză în ultimii ani ai vieţii sale. Mi-e greu să spun care dintre articolele mele le consider mai importante. De obicei, sunt nişte texte ad-hoc scrise pentru conferinţe organizate de Fundaţia Estoniană pentru Toleranţă şi Încredere. Eu încerc să mă îndepărtez de aspectele sociale. Este un fenomen care se manifestă şi printre prietenii mei. Ei s-au săturat să tot vorbească de liberalism, de democraţie, pentru că nimeni nu-i ascultă. Statul se va dezvolta în mod natural, oricum. Mă concentrez mai mult asupra aspectelor ezoterice, ca de exemplu limbajul poetic. Poate că trăim într-o epocă a atitudinilor stoice, sceptice şi hedoniste. Observ, de altfel, o dezamăgire generală în ce priveşte discuţiile pe teme sociale. Unii scriu pe aceste teme, dar textele lor seamănă mai mult cu nişte confesiuni personale.

- V-a interesat cariera universitară, academică? Aţi dorit vreodată să ţineţi cursuri la facultate?

- Cred că am mai mult timp şi o mai mare libertate în poziţia mea actuală. Poate că ar trebui să-mi schimb ocupaţia şi viaţa, nu ştiu. Regret, într-un fel, că nu m-am asociat vieţii academice. Totuşi, cei care se află în mediul academic au orizonturi mai înguste, oarecum limitate. Nu e doar un fenomen "estonian", şi în SUA se discută exclusivist la catedrele de limbă şi literatură engleză. Ei nu mai au o comunicare bună cu criticii literari şi nici cu publicul cititor. Îi interesează mai mult cercul lor propriu, închis. Or eu nu cred că există vreo idee complicată care să nu poată fi exprimată clar şi precis pentru un public mai larg. Dar poate că aceasta e doar o iluzie.

Tallinn, 22 noiembrie 1999

Pagina precedentă

1 2 3