'Trăim o epocă a atitudinilor stoice, sceptice şi hedoniste' (2)

- Organizaţi la redacţie simpozioane, colocvii pe teme literare?

- Nu, nu am făcut nimic de acest fel. Nu avem suficient spaţiu pentru reuniuni literare. Câteodată, dedicăm unui subiect o ediţie specială. Discuţiile ce urmează sunt mai mult de tip informal, nu de genul colocvii, comunicări ş.a.m.d.

- Povestiţi-ne despre creaţia Dvs. Ce cărţi aţi publicat sau aţi dori să publicaţi? Spuneaţi mai devreme că vă preocupă şi critica literară. E foarte interesant. Revista noastră e de acelaşi tip. Puteţi să ne daţi câteva amănunte?

- Nu am reuşit încă să-mi public textele originale în volum, dar mi-a apărut recent o carte de traduceri sponsorizată de Fundaţia Soros din Estonia. Am publicat o carte de poeme cu vreo zece ani în urmă. Anul acesta va fi lansată o carte experimentală, inspirată de marele stilist francez Raymond Queneau, intitulată "Sonetul-Maşină". De fapt e vorba de o instalaţie cu computer şi laser, care va proiecta... poeme pe un ecran. "Cartea" adună un milion de sonete. Nu vă speriaţi! Am scris de fapt 10 sonete cu un potenţial "izomorfic" de un milion de variante. E un joc, evident, o provocare literară, dar mă gândesc că unii critici ar putea să o trateze cu scepticism.

- Ce teme vă preocupă ca eseist?

- Îmi plac subiectele speciale, care pretind o concentrare maximă a ideii. De exemplu, pentru a umple un spaţiu tematic rămas gol la noi, a trebuit să fac o analiză a relaţiei dintre teoria evoluţionistă şi disciplinele umaniste: psihologia, filozofia etc. Am scris şi prefeţe la traducerile mele, cum este şi recentul eseu "Nu ştiu nimic despre toate". Sunt un fel de specialist care ştie totul despre nimic.

- Cum supravieţuieşte scriitorul tânăr estonian în ziua de azi? Cum poate să se întreţină şi totodată să se facă auzit?

- În vremurile sovietice scriitorul era aproape o persoană oficială, cu privilegii oferite de apartenenţa la Uniunea Scriitorilor, şi era relativ uşor să aderi la Uniune. Astăzi unui tânăr scriitor îi este practic imposibil să trăiască doar din literatură. El trebuie să fie şi ziarist, să scrie articole pentru presă. Mulţi scriitori lucrează şi în calitate de copyright-eri în birouri publicitare. Această slujbă nu convine oricui. Unii o consideră dezgustătoare. E greu pentru toţi cei din sfera jurnalismului, biblioteci şi universitară. Din fericire, cum poate aţi aflat deja, avem în Estonia Fundaţia Kulturkapital. Ea oferă burse pentru scriitori şi suportă cheltuielile de editare a cărţilor. Unii scriitori tineri obţin în mod regulat de la această Fundaţie o bursă de 1000-2000 coroane lunar. Însă numărul burselor e limitat şi, oricum, cuantumul lor nu poate satisface toate nevoile materiale ale unui locuitor al Talinnului.

- Dvs. aţi avut şansa unei burse de studii peste hotare, într-o instituţie din Occident?

- Da, eu am fost unul dintre primii studenţi care a avut posibilitatea să plece pentru un an în SUA - la Indiana University. Este o universitate unică în felul ei - acolo limba estonă este predată alături de alte limbi din regiunea nordică a Europei. Catedra aceasta, de limbi uralo-altaice, m-a angajat în calitate de instructor de limbă estonă. Am reuşit să găsesc vreo 3-4 studenţi interesaţi. Mi-am aprofundat şi propriile studii. A fost o experienţă benefică pentru mine. Inclusiv prin prisma accesului la tot felul de biblioteci bune, la informaţie de ultimă oră în domeniul care mă interesa.

- L-aţi cunoscut acolo pe Matei Călinescu?

- Nu l-am cunoscut personal pe Matei Călinescu. Însă i-am citit cartea "Cele cinci feţe ale modernităţii" şi eram la curent cu faptul că autorul ei predă la această universitate, unde este foarte apreciat.

- Numiţi, vă rog, câţiva scriitori estonieni, pe care ar trebui să-i cunoască cititorii noştri.

- Cel mai simplu şi uşor de tradus autor este Jaan Kaplinski. E vestit ca poet şi eseist. Recent a publicat câteva povestiri fantastice în Looming. Scrie în vers liber, a fost tradus în multe limbi. Are talentul de a exprima idei complexe într-o formă accesibilă. Personalitatea noastră considerată calificată pentru Premiul Nobel - Jaan Kross - poate că a şi fost tradus în română. El scrie povestiri scurte, nesofisticate. Una din nuvelele sale cele mai cunoscute este "Nebunul", despre un nobil din sec. XIX. Are 70 de ani, dar încă e în formă bună şi editează câte o carte pe an. Din autorii tineri l-aş menţiona pe Peeter Sauter, care a publicat trei cărţi până acum. A produs furori în Estonia, pentru că a fost primul autor care a utilizat în scris limba vorbită şi unele expresii mai vulgare. Scrie proză scurtă, dar câteodată reuneşte câteva povestiri, alcătuind o naraţiune mai lungă. Sauter seamănă cu generaţia tânără de americani. A fost acuzat de tabăra conservatoare că ar fi brutal, vulgar etc. Cred că pe nedrept. Pentru că e un scriitor uman şi blând. De altfel, este şi cel mai tradus scriitor al generaţiei tinere, publicat şi în Rusia, în Novyi mir sau Drujba narodov. Peeter Sauter este şi poet. Dar cel mai cunoscut pe plan internaţional scriitor tânăr eston este Emil Tode (pseudonimul lui Tхnu Хnnepalu), graţie mai ales primului său roman, Piiririik ("Statul de frontieră"), tradus în câteva limbi europene. În 1994, el a obţinut Premiul pentru Literatură al Asambleei Baltice. În 1997 acest premiu i-a revenit lui Jaan Kaplinski. Dintre poeţi Hasso Krull a fost cel ce a introdus multe idei poststructuraliste în mediul literar estonian.

Pagina precedentă

1 2 3

Următoarea pagină