'Trăim o epocă a atitudinilor stoice, sceptice şi hedoniste'

- Domnule Mдrt Vдljataga, vorbiţi-ne despre revista Dvs., cum a apărut, ce biografie şi-a făcut, care îi este "amprenta specifică", orientarea estetică?

- Revista noastră a fost fondată în 1986, în perioada în care în Uniunea Sovietică era la mare modă apariţia unor publicaţii bilingve: în limba naţională şi în rusă. Nu ştiu dacă aţi avut o astfel de revistă în Moldova, în anii '80, dar în Lituania, de exemplu, a existat o revistă similară lui "Vikerkaar/Raduga". Eu am venit în această redacţie cu un an mai târziu, în 1987. Foarte curând Vikerkaar a devenit o adeptă ferventă a perestroikăi: era "supapa" ideologică pe care o aşteptam de atâţia ani în Estonia! Revistele literare beneficiau de o mai mare libertate în acest sens decât ziarele, în care editorii supravegheau cu stricteţe tematica. Toate articolele pe teme sensibile, precum restructurările la nivelul partidului şi al administraţiei publice, bilingvismul, abuzurile epocii staliniste etc., erau imediat traduse în rusă. Anume versiunea Raduga a început să se bucure de o popularitate crescândă - cum cred că vă va povesti şi colega mea, Alla Callas, responsabila ediţiei ruseşti. Exista multă agitaţie politică în acele timpuri. Sfârşitul anilor '80 a constituit momentul de vârf al revistei, tirajul ei atinsese cifra de 50 000 exemplare. Acum o scoatem într-un număr doar de 1800 exemplare. Explicabil. În prezent există în Estonia o mare diversitate de ziare, reviste, posturi TV. Cultura nu se mai situează pe primul plan - o ştiţi, bănuiesc, din propria Dvs. experienţă. La început Vikerkaar a avut o puternică orientare politică, acum este mai mult sau mai puţin o revistă de cultură, care cuprinde şi unele aspecte politice, însă nu putem face faţă avalanşei de ştiri recente, de aceea nici nu "vânăm" contingentul. Publicăm în special autori tineri şi suntem orientaţi spre literatura contemporană. Traducem şi literatură străină. În acest moment, de exemplu, pregătim o ediţie specială consacrată Iluminismului. Abordăm, sporadic, şi alte aspecte, cum ar fi teoria evoluţionismului. Dar ne interesează cu precădere subiectele culturale: Evul Mediu, tipologia războaielor în istorie, cultura clasică, feminismul, multiculturalismul ş.a.m.d. E greu de găsit o temă pe care n-am dezbătut-o până acum sub o formă sau alta.

- Dintre curentele literare în vogă, este postmodernismul orizontul teoretic specific revistei Dvs.? Purtaţi vreo polemică pe aceste teme cu alte reviste, cu scriitori care publică sau nu publică în Vikerkaar?

- Sunt cam sceptic în ce priveşte conceptul de "postmodernism", însă dacă studiem metodele literare preferate în prezent, în Europa şi Statele Unite, atunci, desigur, majoritatea autorilor noştri ar putea fi calificaţi drept postmodernişti. De la începutul anilor '80 şi până în prezent au fost utilizate tot felul de tehnici narative. N-aş spune însă că revista noastră ţine doar de un curent. Autorii care îşi publică operele la noi colaborează şi cu Looming, şi cu alte reviste. Reputaţia noastră este că nu ne ocupăm atât de mult de trecutul naţiunii, dar încercăm să ne îndeplinim misiunea de iluminare, prezentând traduceri şi curente aparţinând gândirii vestice. Nu ne interesează doar Occidentul, am vrea să nu ne scape ce este mai important în cultura şi dinamica schimbărilor din alte ţări post-sovietice şi est-europene. Însă e greu să găseşti autori capabili să-ţi ofere în mod regulat astfel de articole.

- Cine este sponsorul Dvs.? Cum reuşiţi să editaţi revista?

- Cred că suntem de invidiat în comparaţie cu alte ţări, chiar şi cele din Vest, pentru că, din fericire, guvernul finanţează publicaţii periodice ca Vikerkaar, Looming, Akadeemia etc., care apar lunar, cu regularitate. Situaţia a rămas aceeaşi ca şi acum 10 ani. Desigur, am vrea să-i plătim mai bine pe autori, onorariile noastre încă nu se ridică la standardele Occidentului. Totuşi, mă întreb cât va mai dura această situaţie comodă şi sigură. Periodicele primesc 10 mln. coroane pe an. Partea tehnică este efectuată la redacţie. Cred că toate editurile estoniene se tem că această stabilitate nu va dura mult. Din fericire, coşmarurile noastre încă nu au devenit realitate.

- Vorbiţi-ne despre relaţiile Dvs. cu reviste din străinătate.

- Aş dori să avem relaţii mai strânse cu alte ţări. Există câteva reviste la care ne abonăm sau cu care facem schimb, cum este o revistă din Finlanda similară lui Vikerkaar. Încercăm să încurajăm autorii noştri să contribuie la rubrica "Kaleidoskop", în care aflăm ce se petrece în Lituania, Letonia, Finlanda. Eu mai şi traduc unele dintre cărţile de răsunet şi analizele literare ale unor autori celebri. Însă un schimb de materiale mai amplu, care să ne permită o sincronizare perfectă cu mişcarea ideilor din lume, ne lipseşte.

- Există varianta estonă a revistei Lettre internationale, colaboraţi cu ei?

- Dacă am avea o versiune a revistei Lettre internationale, ea ar semăna foarte mult cu Vikerkaar. La noi nu s-a discutat prea mult pe acest subiect şi nu am auzit să se fi ajuns la o formulă convenabilă privind lansarea unei versiuni estoniene. Din câte ştiu, acest plan grandios al unei reviste editate în mai mult de 12 limbi nu s-a dovedit la fel de fezabil, cum arătau calculele preliminare. Cum rămâne cu ediţia rusă, de exemplu? Mai funcþioneazã?... Estonia e o provincie în comparaţie cu alte ţări din Europa Centrală. Cred că, nouă, în sens intelectual, ne-ar trebui o mai bună comunicare cu alte ţări europene, pentru că în cazul naţiunilor anglofone şi al celor scandinave aceste punţi există. Dar chiar şi legăturile cu Lituania ar putea fi mai bune.

1 2 3

Următoarea pagină