Uniunea Scriitorilor din Estonia nu are nimic de a face cu puterea, influenţa, privilegiile, interesele oculte. Aceste vremuri au trecut. (3)

- Tinerii scriitori sunt susţinuţi cumva prin burse şi alte facilităţi?

- Dacă vorbim de Estonia, trebuie spus că se oferă 4 burse anuale pentru tineri şi burse de 4 ani pentru doi autori, provenite de la Kulturkapital. Bursa de un an are o valoare de 2000-3000 de coroane pe lună, cea pe 2 ani este de 4000 coroane - asta înseamnă deja valoarea unui salariu destul de bun, cu care poţi să stai şi să scrii fără să-ţi faci griji pentru menajul zilnic. Sunt ajutaţi şi pensionarii, vreo 20 de persoane, care pe lângă pensii mai primesc un sprijin şi de la Kulturkapital. Nu e un câştig grozav, dar poţi supravieţui cu aceşti bani. Per total, literaţii beneficiază anual de aproximativ 70 de burse de creaţie şi ajutoare materiale.

- Şi cum obţii această bursă: prin concurs sau ajunge să depui o cerere?

- Depunând o cerere. Suntem o ţară mică, ne ştim bine unii pe alţii, încât este imposibil ca vreun talent cât de cât important să nu fie observat sau, invers, să fie gratulată impostura literară.

- Există în Estonia un conflict între generaţiile de scriitori, ca la noi, în Moldova, polemici în presă?

- Lumea noastră a înţeles mai de mult că USE nu are nimic de a face cu puterea, influenţa, privilegiile, interesele oculte. Aceste vremuri au trecut. Suntem o organizaţie mică, neguvernamentală, facem ce putem într-o lume în care regulile jocului s-au modificat substanţial. Am avut în primii ani de după '90 nişte polemici estetice şi ideologice: noii radicali, cu diverse "experimente", cu epataje care se voiau luate drept opere de artă etc. Dar este o discuţie interminabilă: unde trece hotarul dintre viaţă şi artă, cum definim literatura şi ce repudiem din ceea ce pretinde că este literatură, potrivit căror criterii?

- Aţi atins deja tema scriitorul şi puterea. Cum s-au manifestat scriitorii estonieni în zona politicului? Preşedintele Estoniei, dl Lennart Meri, este un nume important al breslei literaţilor, dar în afara acestui fapt, cum se construieşte relaţia scriitorului cu puterea?

- La început am avut 6-7 membri ai USE în Parlament, nemaivorbind de preşedinte. Primii diplomaţi au fost literaţi, care cunoşteau limbi străine. Între timp au apărut diplomaţi de carieră, crescuţi la relaţii externe, şi unii din scriitorii-ambasadori au revenit acasă şi totodată şi-au regăsit vechile unelte. Azi "ne-a rămas" un singur scriitor în Parlament: Paul-Eerik Rummo (Partidul Estonian al Reformei), un politician de clasă. În rest, scriitorii se manifestă mai ales ca lideri de opinie. Asta şi este în principal funcţia noastră în cetate, cum se spune. Sigur, în vremurile trecute se spunea despre scriitori că sunt conştiinţa naţiunii. Cred că ceva din acest prestigiu s-a mai păstrat, unii din confraţii noştri au rubrici în cotidiene de mare tiraj, punctele lor de vedere reuşesc să influenţeze opinia publică.

- O dată cu înlăturarea obstacolelor ideologice, cât de puternic au resimţit scriitorii estonieni "şocul" regăsirii libertăţii de expresie, după ce timp îndelungat au practicat (dacă au practicat) limbajul esopic?

- Dispariţia cenzurii la noi a fost asimilată foarte repede, mulţi scriitori vârstnici scriu în aceeaşi manieră realistă, experimentele postmoderniste constituie apanajul tinerilor. Azi literatura se manifestă ca atare, nu e nevoie să strecori mesaje printre rânduri, să-ţi asumi funcţia mass-mediei. Scriitorul este doar scriitor, rolul lui social a diminuat, nu mai folosim aici, la noi, cuvinte mari, discursuri bombastice în definirea misiunii sale. Publicul cititor s-a stratificat şi el; există un public de elită preponderent amator de literatură originală şi traduceri din literatura străină de valoare, ca peste tot, şi există marea masă de consumatori ai produselor kitsch. Tirajul de 1000-1500 ex. până la urmă chiar reflectă numărul cititorilor de calitate. Dar în pofida tirajelor mici, important este că aceste cărţi nu zac în rafturi la noi, ele sunt cumpărate. E un semn de sănătate a unei culturi şi a unei societăţi.

- Ce ne-aţi putea spune despre evoluţia internă a literaturii estoniene: ce genuri au înflorit în ultimul deceniu, care au mai pierdut teren? Ce fenomene estetice noi şi-au făcut apariţia în literatura estoniană recentă?

- Un gen care a explodat la noi în ultima vreme este literatura pe Internet, care îşi are propriile reguli. Cartea obişnuită pune în valoare mai ales romanul, poezia, proza scurtă. În primii ani de după eliberare am înregistrat o creştere a interesului pentru scrierile memorialistice legate de deportările în Siberia, represiunile KGB-iste. Muzeul literaturii estone chiar a adresat un apel scriitorilor şi tuturor cetăţenilor care au fost victime ale regimului sovietic să-şi aştearnă mărturiile pe hârtie pentru a crea un Fond al Memoriei Naţionale. O asemenea colecţie de volume, intitulată "Biografii estoniene", apare de câţiva ani. Încă nu s-a editat totul, dar cele mai importante surse au fost deja puse la dispoziţia publicului. Însă trebuie spus că filonul memorialistic a cam epuizat deja interesul publicului. Asta şi pentru că nu am avut prea multe talente care să poată reda suferinţele prin care au trecut în pagini literare de excepţie, iar boom-ul temelor interzise s-a dus.

- Aţi avut literatură de sertar?

- Ce a fost mai valoros s-a editat deja şi a intrat în atenţia criticii literare. Dar aş sublinia un alt fenomen, zis "literatura exilului", o colecţie de volume extrem de importantă şi fertilă în anii '60, numărând chiar mai multe titluri decât aici, în Estonia, numai că pe atunci nu aveam acces la ea. După schimbare, toată această "bibliotecă" uriaşă a revenit în ţară. Critica este în întârziere în ce priveşte evaluarea şi asimilarea acestor scrieri. S-a editat totuşi o Istorie a literaturii estone din exil, cuprinzând o serie de cărţi importante, autori deja celebri, care au fost editaţi şi reeditaţi în Estonia. Acum această diferenţă între scriitorii din ţară şi cei din diaspora a dispărut. Nu toţi cei plecaţi doresc să revină în patrie, dar cu toţii doresc să fie integraţi literaturii naţionale.

- Vă rugăm să ne daţi în final şi câteva date biobibliografice proprii.

- M-am născut în 1949. Sunt traducător literar, germanist. Până în anii '90 am activat ca free-lancer, ca traducător acest lucru era posibil. Atunci am devenit membru al USE, am fost secretar pentru relaţii internaţionale, iar din 1995 sunt preşedinte al USE. Dar îmi place să-mi spun "manager literar". Este mai în spiritul timpului. Am tradus din germană, suedeză, engleză, olandeză ş. a. Din germană cei mai importanţi autori au fost Grass, Kafka, Bцll.

- Vă mulţumim şi vă dorim succese.

Tallinn, 22 noiembrie 1999

Pagina precedentă

1 2 3