|
- Relaţii cu Statele Unite?
- Numai la nivel individual, deocamdată. De altfel, activitatea pe linia Uniunii constituie doar o parte din mulţimea de contacte individuale pe care scriitorii noştri le-au stabilit în Occident. Mulţi dintre ei au deja agenţi literari. Uniunea reprezintă şi aceste raporturi ca pe nişte interese juridice, dacă autorii respectivi sunt cointeresaţi de serviciile noastre. Încercăm să găsim noi parteneri şi să facem ceva împreună, deocamdată însă iniţiativele de anvergură vin din cealaltă parte, întrucât mijloacele noastre sunt destul de limitate. Noi nu primim nici un fel de sprijin de la stat, doar o susţinere pe proiecte din partea Fundaţiei noastre Kulturkapital, cea mai importantă instituţie de susţinere a culturii în Estonia, care exista de dinaintea războiului şi a fost reînfiinţată după 1990, în anii independenţei. Statul ne mai ajută să organizăm diverse reuniuni şi jubilee, dar bani pentru existenţa de zi cu zi suntem nevoiţi să căutăm singuri. Cea mai mare sursă de venit ne-o furnizează imobilul în care stăm - proprietate a Uniunii Scriitorilor. Închiriem birouri. La etajul doi se află un institut cultural finlandez şi câteva magazine la parter, între care şi un "Samsung-Philips" de produse electronice.
- Vorbiţi-ne despre revistele de cultură. Câte sunt, pe ce bani funcţionează, şi dacă USE are o revistă a ei sau publicaţiile culturale sunt independente?
- Avem câteva reviste de cultură. Din fericire statul nostru a înţeles cât de importante sunt ele pentru o naţiune mică, pentru evoluţia ei spirituală. Situaţia lor e mai bună decât a publicaţiilor de cultură din alte foste state sovietice. Ele sunt subvenţionate de stat: Looming ("Creaţie"), a cărei redacţie se află în această clădire, Vikerkaar ("Curcubeul") şi Raduga - varianta rusă a lui Vikerkaar (fondată înainte de 1990, dar care şi-a schimbat formula şi conţinutul), săptămânalul Sirp ("Secera") al uniunilor de creaţie: pictori, muzicieni, arhitecţi. La Tartu apare revista Akadeemia, care îşi continuă linia de până la război, şi mai există trei suplimente culturale ale unor mari cotidiene, o revistă numită Limba şi Literatura a Academiei de ştiinţe din Tallinn, de asemenea revista TMK (teatru, muzică, cinema). Institutul Estonian - o organizaţie care are drept scop reprezentarea şi promovarea culturii estone în străinătate, sub toate aspectele - editează un magazin estonian de literatură în limba engleză care apare de două ori pe an, intitulat ELM. Uniunea Scriitorilor a format un colegiu care decide asupra sumarului acestui magazin pentru străinătate. În plus, pe lângă USE există de doi ani un aşa-zis Centru Informaţional al Literaturii Estone, imitând modelul scandinav, a cărui misiune este să frecventeze târgurile de carte şi să propună editorilor străini spre publicare volume ale autorilor noştri. Toate aceste publicaţii pe care le-am enumerat sunt subvenţionate de la buget, cotidienele mari cu suplimente literare sunt private - de regulă, pe bază de capital norvegian şi suedez. Important este că statul continuă să susţină revistele de tradiţie şi sperăm să nu intervină nici o criză care să determine suspendarea subvenţiilor.
- Care e situaţia editurilor din Estonia?
- Interesant este că în Estonia sunt înregistrate oficial 400 de edituri, din care realmente importante şi funcţionale - vreo 30. Ele nu au capacitatea să editeze texte originale, fără fonduri de la stat, private sau din străinătate. Cu ajutorul Fundaţiei Soros apare colecţia "Cartea Estonă Deschisă", cuprinzând studii filozofice de mare valoare: de la Aristotel până la Richard Rorty, adică peste 30 de titluri, şi apariţia lor continuă. Revistele Looming, Akadeemia şi Vikerkaar au o editură comună, numită "Periodica" - o societate pe acţiuni controlată de stat. Revistele ar dori-o independentă, dar nu te poţi hazarda în această direcţie fără a avea garanţii că vei supravieţui, deoarece a găsi banii de sine stătător este foarte greu.
- Ce tiraje au cărţile de beletristică în Estonia?
- Tirajul la poezie e de 300-500 exemplare. La proză, în medie, 1000. Poate un Jaan Kross ajunge la 2000 exemplare. Best-sellerele americane au până la 5000-7000 exemplare. Interesant de observat este faptul că operele unor scriitori clasici, ca Juhan Viiding) sau Artur Aliksaar, apar într-un tiraj de 7000 ex., şi sunt de regulă cărţi voluminoase şi scumpe - iată ceva greu de crezut. Aceste ediţii au fost scoase după ce s-a întreprins un sondaj prealabil al pieţei. Aşadar, oamenii îşi permit să cumpere asemenea cărţi. În pofida dificultăţilor economice, interesul şi dragostea pentru literatură nu au scăzut.
- Ce ne puteţi spune despre instituţia premiilor literare în Estonia? Cum sunt ele acordate şi dacă aveţi premii de stat pentru creatori.
- Există un Premiu al Asambleei Baltice, adică a statelor baltice. Cel mai recent laureat a fost chiar Jaan Kross, în 1999. Apoi Premiul republican pentru cultură, la care candidează şi literaţii. Avem premii pe genuri literare, în total 8, oferite de Kulturkapital, în valoare de 30 000 coroane fiecare (proză, poezie, dramaturgie, eseu, critică şi istorie literară, publicistică, traduceri din estonă în alte limbi şi viceversa). Există premiul "Friedibert Tuglas", fondatorul USE în perioada interbelică şi un mare nuvelist, acordat de asemenea de Kulturkapital. Nouă, Uniunii Scriitorilor, ne revine doar onoarea de a-l înmâna. Premiul "Betti Alver", care poartă numele unei importante poete estoniene, azi dispărute, se acordă pentru cel mai bun debut al anului, indiferent de gen.
|
Mati Sirkel
Inapoi la cuprinsul numarului