Cazul Alexandru Muşina sau Intertextul cu viitorul (II) (4)

- "Cinci", Editura "Litera", 1982 (volum colectiv, poezie);

- "Strada Castelului 104", Editura "C.R." (poezie);

- "Lucrurile pe care le-am văzut", Ed. "C.R.", 1992 (poezie);

- "Aleea Mimozei nr. 3", Ed. "Pontica", 1993 (poezie);

- "Tomografia şi alte explorări", Ed. "Marineasa", 1994 (poezie);

- "Album duminical", Biblioteca "Poesis", 1994 (poezie) - nemenţionată;

- "Budila-Express", Ed. "Cresphis", Paris, 1995 (poezie);

- "Unde se află poezia?", Ed. "Arhipelag", 1996 (eseu);

- "Paradigma poeziei moderne", Ed. "Leka Brâncuş", 1996 (eseu);

- "Eseu asupra poeziei moderne", Ed. "Cartier", 1997 (eseu);

- "Antologia poeziei generaţiei ྌ", Ed. "Vlasie", 1993;

- "Antropologie culturală şi folclor" - nemenţionată;

- "Antologie de poezie modernă. Poeţi moderni despre poezie", împreună cu Romulus Bucur, Ed. "Leka Brâncuş", 1997;

şi "TEA", editată în seria "Poeţi optzecişti".

În concluzie:

E foarte greu să-l compari pe Alexandru Muşina cu vreun înaintaş. Alexandru Muşina nu seamănă îndeajuns de mult cu nimeni, ca să putem zice că scrie ca..., nu pentru că poetul a ars etapele, ci fiindcă, pentru a ajunge la nivelul la care a debutat, Alexandru Muşina a ars manuscrisele. ("Personal, am scris în stil popular, apoi am fost eminescian, blagian, bacovian... până am reuşit să-mi găsesc, cât de cât, "vocea proprie"."- "Unde se află poezia?"). Mai apoi, Alexandru Muşina nu e atât de legat de literatura română (ca Mircea Cărtărescu, de exemplu), el este în primul rând un poet contemporan şi abia după aceea un scriitor român. Ca şi George Bacovia, Alexandru Muşina a venit în literatura română oarecum pe neaşteptate, doar că Bacovia era singur, formând astfel cazul Bacovia, pe când Alexandru Muşina, ca şi Mircea Cărtărescu, Romulus Bucur, Ion Mureşan, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Marius Oprea, Simona Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Bogdan Lefter, Marta Petreu, Matei Vişniec, Vasile Gârneţ, Florin Iaru, Bogdan Ghiu, Emilian Galaicu-Păun, Daniel Pişcu, Ioan Flora, Nichita Danilov, Traian T. Coşovei, Ion Stratan, Cristian Popescu etc.; prozatorii Gheorghe Crăciun, Mircea Nedelciu, Alexandru Vlad, Ioan Groşan, Daniel Vighi, Cristian Teodorescu, Vitalie Ciobanu etc., e un protagonist ce face din generaţia ྌ cazul ྌ sau optzecismul.

În acest final deschis, aş aminti doar câţiva factori, câteva caracteristici sigure care fac din Alexandru Muşina cazul ALEXANDRU MUŞINA:

- forma, construcţia cărţilor, dar şi a fiecărui poem în parte;

-ironia, autoironia, umorul şi sarcasmul (toate negre, desigur), alăturate stărilor existenţiale;

- plusul de ritmicitate, poemele-mişcare, aerul de libertate şi de limpezime: combinarea lejeră a cuvintelor din diferite categorii lexicale;

- exerciţiile, experimentele nemaipomenit de fine (sonete, poeme simboliste, elegii, ode, etc., scrise cu substanţă absolut proaspătă);

- introducerea abundentă şi sistematică a dialogului şi multilogului în textele poetice;

- reactualizarea poemului filozofic;

- intertextul cu viitorul;

- personalitatea şi cariera culturală, ambele deosebite; etc., etc., etc. ... ...

Ar fi nedrept să uităm şi de faptul că Alexandru Muşina, autorul antologiei de poezie a generaţiei ྌ, e un descoperitor şi susţinător de neînlocuit de tinere talente, "dar poate mai rar decât acela de a scrie tu însuţi poezie" (Nicolae Manolescu), ceea ce l-a făcut pe Gheorghe Crăciun să vorbească despre şcoala de poezie Alexandru Muşina. Dintre cei mai cunoscuţi, i-aş aminti, în ordine temporală, pe Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Marius Oprea, Simona Popescu, Marius Daniel Popescu, Dumitru Crudu, Iulian Fruntaşu, Mihai şi Sandu Vakulovski, Nicolae Fechete... În sfârşit, Alexandru Muşina e poetul reprezentativ al generaţiei ྌ, un poet important susţinut de un teoretician important care nu poate fi neglijat, autorul unei poezii autentice şi subtile, o poezie plină de personalitate.

Pagina precedentă

1 2 3 4