|
apoi ei şi-au schimbat echipele frumos îmbrăcate
nou-veniţii (între care câţiva ne vorbeau limba) au spus
că vor să pună mai multă dinamită
artistică în treaba asta
unul care ţinea întotdeauna o carte subsuoară
(de parcă se verifica mereu, confruntând realitatea
cu cele scrise) ne-a citat o dată din Renй Char:
"ceea ce nu vine pe lume ca să tulbure ceva
nu merită atenţia noastră"
tot el a avut ideea să se pună ca fundal
muzical imnul RîMî fără cuvinte
de atunci răsună neîntrerupt muzica asta...
probabil că o auziţi uneori şi dumneavoastră
loc pentru altul
ce mult mă schimbă aşteptarea
stau aşa - jalnic amestec de limfă şi sânge - în mijlocul
unui sentiment dăruit mai mult suferinţei
până vine - candid posesivă - Ioana şi vorbeşte
vorbeşte, îmi spune adevărul în faţă
nu mă cruţă deloc
plânge (a avut o presimţire că mi se va întâmpla
ceva rău) mă îndeamnă să mănânc din
ce a adus de la piaţă
vorbeşte, îmi dă sfaturi, explică
pe scurt: îmi arată desenul simplu a ceea
ce se întâmplă de fapt cu mine
şi uite aşa mai fac un loc pentru altul
devin bun şi elegant şi am cultul
imaginii ei care lunecă vertical luminos prin casă
poem la Malbork
plouă la Malbork peste lacul cu nuferi
brusc se răceşte şi Miroslav înjură blajin în cehă
că n-a găsit la bufet vodcă, coniac sau măcar Becherovka
şi-l mai deranjează şi muzica disco deloc potrivită cu locul
el ar prefera un Benedetto Marcello sau Handel...
îi dau dreptate ºi vorbim puþin despre ecologia sufletului...
trece un tren peste pod ºi parcã e aºa un tunet
prelung... de revoltă-a naturii
scriitorii unguri semnează ilustrate pentru cei de-acasă
la ei o ilustrată frumoasă expediată fără plic chiar ajunge la destinatar
Lascha se enervează că polonezii au încurcat flagrant comenzile
de exemplu lui i s-a adus varză şi el a cerut spaghetti
muzica disco ne bruiază, sfidează castelul medieval care
în zile cu soare îşi scaldă umbra crenelurilor în
apa tăcută a lacului
un peştişor se zbate pe o frunză de nufăr
poetul Sauter îşi aruncă bocancii de producţie estonă
vrea să intre în apă să salveze fiinţa fragilă
până n-a ieşit din nou soarele, dar e implorat să renunţe
şi Sauter ascultă, rămâne pe mal şi stârneşte valuri
cu mânerul umbrelei pe care a cumpărat-o la Dortmund
Jesica îşi scoate şi ea coiful războinic
spune ceva în germană, nu ştiu dacă e o exclamaţie
de bucurie sau de îngrijorare
aleargã pe mal frumos ca în filme
ºi ploaia îi udã pletele roºii...
trenul a trecut peste pod ºi parcã a fost aºa un tunet
prelung... de revoltă-a naturii
şi noi am stat în apele dulci ale admiraţiei
ca nişte enciclopedişti ai efemerului
exerciţiu în est
ziua aceea de solstiţiu amar
prinsă într-o pictură de imaginaţie de către un amator
- adică un iubitor de frumos -
când discutam expresiile noastre preferate
de pildă: "cum iubeşte Ioana zăpada!", "piaţa San Marco", "căutătorii prin iarbă" şi "flori de catleya"
sau "herghelia viselor", "pacientul englez", "arhivele tăcerii" şi "numai proştii sunt neutri"
aşa discutam răbdători căutând să vedem în lucruri
ceea ce ele ascund de privirea noastră
potrivindu-ne paşii care să pregătească
venirea noastră spre altceva
|
Inapoi la cuprinsul numarului