|
Vitalie Ciobanu (37 de ani) este deja o certitudine a literaturii de calitate, dovadă e şi premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România (1999). Este, după părerea mea, cel mai bun eseist dintre toţi cei existenţi în Republica Moldova. Spiritul analitic şi rafinamentul stilistic îl fac inconfundabil şi în această a treia carte a sa, intitulată incitant Valsul pe Eşafod. Vitalie Ciobanu ştie să analizeze la fel de bine textele literare şi contextul sociopolitic în care apar acestea. Nimic nu-i scapă acestui vigilent şi inteligent observator şi critic. Am o obiecţie însă şi pentru V. Ciobanu. De altfel, autorul însuşi este conştient de obiecţia care i se poate face şi în prefaţă volumului încearcă să-i atenueze posibilele efecte: "Nu e mare lucru sã-þi aduni textele scrise de-a lungul a cîþiva ani între copertele unei cãrþi. Pentru cã nu include sentimentul halucinant al unui proiect prealabil... Dar nu trăim într-o cochilie. Eşti un "animal social" integrat, scrisul tău intervine într-un sistem care îţi transcende persoana, cu nenorocirile ei secrete şi orgolioasele aspiraţii. Intri într-o zonă a relaţiilor cu ceilalţi, tu adaugi sau scazi - cine ştie? - în trunchiul unei opere ce se plãmãdeºte într-un spaþiu concret, la o etapã istoricã anume...Toate acestea configurează chipul a ceva mai vast, o entitate ce te absoarbe şi îţi reclamă responsabilităţi adiacente".
Volumul lui V. Ciobanu conţine cîteva eseuri excelente despre valorile societăţii contemporane, complexele culturilor "periferice" şi "foamea" artistului în tranziţie, un interesant jurnal de călătorie - literatura de frontieră este un gen aproape inexistent în Basarabia - şi mai multe cronici (literare) consacrate unor scriitori români de referinţă: Octavian Paler, Eugen Ionescu, Adrian Marino, Augustin Buzura, Mihai Cimpoi, Monica Lovinescu, Sorin Alexandrescu, Leo Butnaru etc. Ideal ar fi fost ca politologul Oleg Serebrian şi prozatorul Iurie Bodrug să figureze în cărţi diferite. Acest lucru însă nu diminuează deloc valoarea scriiturii. Vitalie Ciobanu are intuiţie, iar demersul său critic este limpede, arheologic prin modul în care situează textul scriitorului în diferitele contexte pe care acesta le implică (totalitatea lucrărilor unui autor, ansamblul textelor contemporanilor lui, dar şi biografia, mediul sociopolitic, economic şi cultural). Critica "sobră" a lui V. Ciobanu contrastează vizibil cu cea jucăuş-impresionistă a colegului său de generaţie Em. Galaicu-Păun.
|
Iulian Ciocan
Inapoi la cuprinsul numarului