|
Calea parcursă de om de la semnele geometrice, trecând prin scrierile sintetice şi analitice până la cele fonetice, este aceea a apariţiei şi dezvoltării conştiinţei, aceasta fiind rezultatul impactului cu timpul şi spaţiul, dar mai ales al acelei experienţe, care a ridicat şi mai ridică, după Mircea Vulcănescu, probleme grele asupra modului de a fi al omului, experienţă definită ca efect al oglinzii. Vom vedea chiar, în Windows-urile următoare, că, de fapt, nu munca este aceea care l-a creat pe om (încă un postulat bine cunoscut care, iată, se anulează), ci anume efectul de oglindă cu cele trei ipostaze fundamentale ale sale (oglindirea, uitarea în oglindă şi reflecţia) şi încă două lucruri, acestea din urmă constituind şi un răspuns la întrebarea pe care mi-o puneam la începutul acestui file, aceea despre capacitatea copiilor de a însuşi rapid MS-DOS-ul în comparaţie cu învăţarea chinuitoare a alfabetului. Constantin Brâncuşi, rădăcinile creaţiei căruia se adâncesc până în perioada paleoinformaticii, mărturisea că ceea ce a tins să preia, din copilăria lumii, sunt două lucruri întemeietoare de care omul modern s-a îndepărtat: bucuria şi jocul. Informatizarea de astăzi, postmodernitatea şi postmodernismul fac reîntoarcerea la bucuria de a fi şi la jocul creaţiei. Sunt tocmai determinantele care îi aduc pe copii în faţa computerelor şi care, vorba lui Andrei Vartic, unul dintre cercetătorii cei mai avizaţi în temă, au trezit nebănuite forţe ce dormeau în genele omeneşti. Aceste trei lucruri l-au plămădit pe homo sapiens. Acestea sunt asemănările între două momente istorice, situate la capetele unui segment de douăzeci şi cinci de mii de ani.
Deosebirile? Una dintre ele poate fi chiar faptul cã şoarecele de bibliotecã de la acest început de nou mileniu şade, iatã, în faþa ordinatorului, mânuind un ... şoarece! Mânuindu-şi sinele? Iluzia eului sãu? Va fi fiind şi situaþia aceasta un îndemn la a muta prisma bibliologiei în interiorul omului, act filozofic, poate, prin intenþie, cu probabilitatea de a se constitui într-un fundament integrator al disciplinelor ştiinþei bibliologice, aidoma acelora create de Einstein pentru ştiinþele naturii sau de Eugeniu Coşeriu pentru lingvisticã. Dar asta, poate, la o altitudine mult mai mare a spiralei, dacã nu la încheierea altei procesiuni. Pentru moment, double click! la "fereastra" urmãtoare...
|
Alexe Rău
Inapoi la cuprinsul numarului