Sinergetica tranziţiei (2)

Miracolul apariţiei ordinii din haos şi al dispariţiei ordinii relevă rolul important (atât distructiv, cât şi constructiv) al haosului în apariţia şi geneza ordinii la nivelul structurilor sociale şi al proceselor economice. Mai mult ca atât, poate fi demonstrat că după apariţia structurilor ordonate, haosul nu dispare, ci persistă ca o componentă necesară pentru existenţa şi dezvoltarea ulterioară. Ele devin ordonate la macronivel şi în acelaşi timp rămân dezordonate la micronivel. Prin urmare, pentru a înţelege fenomenele care până în prezent nu şi-au găsit o explicaţie temeinică, ele trebuie abordate de pe o poziţie epistemologică principial nouă, care să recunoască că în comportamentul sistemelor sociale şi economice haosul, alături de alte efecte negative sau reziduale, nu poate fi evitat completamente.

Evoluţia lumii nu are loc în conformitate cu legi lineare şi ea nu poate fi redusă doar la o alternanţă cumulativă de cauze şi efecte. Ritmul şi direcţia dezvoltării nu sunt univoce. De aceea trebuie să fie clar că de cele mai multe ori sistemul nu evoluează pe traiectoria dorită de administrator, ci în conformitate cu anumite scenarii interne, de multe ori inaccesibile gândirii raţionale. Este inevitabilă existenţa zonelor aflate în afara controlului. Pentru a limita numărul acestor zone, este necesară conştientizarea clară a punctului de destinaţie dorit şi elaborarea câtorva scenarii de acţiune, uşor substituibile atunci când sistemul administrat manifestă simptome de ieşire în afara controlului.

Cum se prezintă societatea moldavă din perspectiva acestei noi abordări? Moldova a fost componentă a unui sistem complex, centrul căruia a avut ambiţia să-l facă şi absolut controlabil, ceea ce înseamnă totalitar. În acelaşi timp, el s-a dovedit a fi prea puţin flexibil pentru a supravieţui într-un mediu extern ghidat de cu totul alte valori şi reguli. Este interesant că primele semnale de distrugere au pornit de la centru către periferie, aici reflectându-se cu o intensitate mai mare.

Separându-se formal de fostul sistem, Moldova a rămas practic dependentă de resursele furnizate sub controlul centrului administrativ de la Moscova. Fiind parte din CSI - vestigiu al vechiului sistem totalitar - Moldova este atrasă în acelaşi timp şi de modelul integrat de dezvoltare al unei alte structuri regionale - Uniunea Europeană. În lipsa rezervelor interne suficiente pentru o dezvoltare autarhică, Moldova în mod inevitabil va trebui să aleagă în favoarea unuia dintre aceste două poluri de atracţie, însă, preventiv, eliminând riscul de a fi sfâşiată din interior de către segmente antagoniste. Dacă nu va face această alegere, Moldova va rămâne veşnic o zonă-gri în tranziţie, un portal între civilizaţii, fără şanse de prosperitate.

Dat fiind că diferitele formaţiuni civilizaţionale se dezvoltă pe diferite căi, apare problema dezvoltării comune, a co-evoluţiei. Este însă ilegal să inoculezi unui popor viziuni improprii lui asupra lumii şi asupra civilizaţiei. "Viitorul luminos" nu poate să derive din înăbuşirea valorilor cultural-civilizaţionale specifice unui popor şi impunerea altora, aşa cum au dorit să o facă sovieticii într-o perioadă istorică nu prea îndepărtată. În conformitate cu legităţile generale de autoorganizare a sistemelor complicate, societăţii nu i se pot impune anumite căi de dezvoltare. Mai degrabă este necesar să se clarifice cum pot fi stimulate tendinţele interne favorabile şi care sunt evoluţiile mediului extern, pentru aşezarea ei pe o cale optimă de dezvoltare.

Opţiunea cea mai bună pentru Moldova este aderarea la Uniunea Europeană, aceasta însemnând în primul rând o revenire la normal, în arealul civilizaţiei occidentale. Primul pol de atracţie - CSI - trece de mai bine de un deceniu prin interminabile metamorfoze interne, care până la urmă vor sfârşi cu dezmembrarea sa definitivă, în timp ce Uniunea Europeană se află într-o fază accelerată de integrare. Primul model de dezvoltare este impulsiv şi nesigur, al doilea - evolutiv şi mai fezabil. În CSI se face tot mai vizibilă diferenţierea internă a componentelor sale şi apariţia unor grupuri regionale de interese. UE, în schimb, demonstrează că este o structură cu o înaltă coeziune internă, în care trebuie să-şi găsească locul şi R. Moldova.

Insuccesele reformelor economice şi ale politicilor externe pot fi explicate parţial prin natura şi istoria complicată a societăţii basarabene. În istorie se află în bună măsură originea dezastrului actual, căutând aceste cauze putem merge până la anexarea de la 1812, la pactul Ribbentrop-Molotov sau la "împărţirea de la Ialta". Dar orice structură, oricât de complicată ar fi la micronivel, poate fi ordonată la macronivel şi poate fi descrisă cu un număr finit de idei şi imagini. Pe lângă aceasta, este posibilă definirea unor parametri metasistemici care, în dependenţă de starea mediului extern, sunt în stare să descrie gradul de haotizare al sistemului şi tendinţele lui de dezvoltare. Deşi societatea este într-o permanentă dinamică, ea poate ajunge numai în anumite stări finale. Aceste stări, numite atractori ai sistemului, la rândul lor pot fi descrise relativ simplu, dacă le comparăm cu stările intermediare, care pot fi nedeterminate şi haotice.

Pagina precedentă

1 2 3

Următoarea pagină