Sinergetica tranziţiei

Nimic real nu poate fi absolut controlat
şi nimic absolut controlat nu poate fi real.
 (Vladimir Nabokov)

Cu certitudine, cauza primară a insucceselor dramatice trăite de Moldova în această perioadă de frământări rezidă într-o abordare conceptuală primitivă a fenomenelor sociale. Lumea în care trăim este prea complexă şi prea dinamică pentru a pune în capul reformelor o gândire inertă şi liniară. Lecţiile trecutului nu mai sunt însuşite bine. Şi, în mod paradoxal, descoperim că de multe ori nici istoria nu mai este un sfetnic bun, deoarece în epoca transformărilor ultrarapide şi, adeseori, catastrofale, extrapolările tradiţionale nu mai sunt un bun instrument pentru pronosticarea şi controlarea zilei de mâine. Tot mai rar, "viitorul şi trecutul sunt a filei două feţe".

Criza politică şi economică care, după evenimentele dramatice din 11 septembrie 2001, se conturează tot mai pregnant la nivel global, demonstrează că tradiţionalele "tratamente" pentru problemele omenirii nu pot avea succes deoarece nu ţin cont de câţiva factori, care întotdeauna au determinat evoluţia, dar al căror impact abia nu demult a fost pe deplin conştientizat. Este vorba de nelinearitatea dezvoltării, de nebănuita importanţă a haosului în formarea ordinii, de indeterminismul obiectiv care domină cursul istoriei, de imposibilitatea echilibrului într-o lume dinamică şi de rolul întâmplării în evoluţia sistemelor complexe. Or, societatea umană este prin excelenţă cel mai complex şi mai imprevizibil sistem care poate fi întâlnit, deoarece este influenţat de elementul subiectiv.

Viziunea post-darwinistă contemporană asupra naturii şi societăţii suferă o mutaţie metodologică, încercând să pună stilul de gândire specific recentelor teorii ale complexităţii alături de ştiinţa clasică, ce este caracterizată printr-o abordare deterministă, şi alături de aşa-numitele ştiinţe "neoclasice" (termodinamica, teoria informaţiei etc.). Pe fondul acestei sinteze sinergetice îşi dau întâlnire reversibilitatea şi ireversibilitatea, determinismul şi aleatoriul, echilibrul şi dezechilibrul, sistemele deschise şi sistemele închise, linearitatea şi nelinearitatea, previzibilul şi imprevizibilul, într-un cuvânt - Ordinea şi Haosul. În sensul furnizat de majoritatea dicţionarelor explicative, "sinergetic" înseamnă ceva care se manifestă ca un efect cumulat şi suprapus al mai multor cauze. Iar sinergetica ca ştiinţă studiază sistemele complexe şi autoorganizate, alternarea ordinii şi a haosului fiind un element inerent în comportamentul acestora.

Sinergetica nu poate furniza, deocamdată, scenarii concrete de dezvoltare şi, odată cu aceasta, nu poate da recomandări infailibile pentru un comportament adecvat. Nimeni în lume nu s-a aşteptat la o dezintegrare atât de bruscă a URSS şi nimeni în R. Moldova nu a putut formula în timp util politici adecvate pentru a beneficia de această catastrofă geopolitică. În schimb, pot fi formulate anumite legi generale ale evoluţiei, îngustând considerabil direcţia de căutare şi de acţiune. Aplicarea sinergeticii în economie, politică, psihologia socială, sociologie etc. ar putea permite modelarea spectrului posibilelor evoluţii pentru R. Moldova, pentru alte ţări, pentru structuri regionale şi pentru întreaga lume. Însă dacă vrea să reuşească, analistul trebuie să dea dovadă de suficient curaj în spargerea vechilor tabuuri intelectuale şi în depăşirea stereotipurilor în gândire (frica faţă de necunoscut şi complexitate, atitudinea negativă faţă de nedeterminism şi haos).

Noile principii de abordare specifice sinergeticii se caracterizează printr-o flexibilitate euristică deosebită şi printr-un pronunţat caracter dialectic. Învăţămintele pe care trebuie să le tragem din deschidere metodologică este că obiectul reformelor trebuie să fie nu numai fenomenul general şi repetabil, ci şi cel individual şi irepetabil, deoarece contează nu numai legile, ci şi evenimentele şi excepţiile. Ordinea în societate, ca şi în natură, nu este ceva prestabilit. Societatea nu este inertă, ei fiindu-i proprii surse interne de mişcare şi activitate. Sejurul îndelungat şi steril al "democraţilor" la putere a fost penalizat cu ascensiunea politică remarcabilă a comuniştilor, ceea ce demonstrează că nimic niciodată nu este devenit o dată pentru totdeauna, totul este în eternă devenire. Determinismul nu exclude întâmplarea, ele interacţionează şi se completează reciproc. Dacă în punctul de bifurcaţie predomină întâmplarea, accidentul, după alegerea traiectoriei de dezvoltare poate intra în acţiune determinismul. Prin urmare, dezvoltarea este alternativă şi multiplă în variantele ei, atât în perspectivă, cât şi în retrospectivă. Şi se poate întâmpla ca alte traiectorii (unele intermediare sau deviante) decât cea efectiv aleasă să fie optime. Dezvoltarea trece prin instabilitate, de aceea rolul haosului şi al fluctuaţiilor nu trebuie ignorat, aceste fenomene fiind nu doar distructive, ci şi constructive. Din acest punct de vedere, trebuie să conştientizăm că, oricât de ineficienţi şi de incoerenţi ar fi în acţiunile lor, comuniştii, chiar dacă nu vor rămâne la putere decât până la următoarea electorală, au un anumit rol dat de istorie. Cel de a ne face să înţelegem că păşim mai de fiecare dată cu stângul, atunci când dorim revenirea la un trecut mai bun.

1 2 3

Următoarea pagină