|
Ideologia este un sistem de explicare a lumii, ea se exprimă printr-un ansamblu de credinţe, idei şi atitudini care caracterizează un grup social. Întruchipând, în primul rând, speranţe şi promisiuni, ideologia reprezintă unul din motoarele acţiunii oamenilor (B. Compagnon, A. Thevenin, O cronologie a secolului XX; principalele tendinţe, Bucureşti, 2000). Orice stat modern, indiferent de forţa lui, trebuie să-şi menţină pe parcursul timpului un anumit grad de legitimitate ideologică. Capitalismul democratic asigură acest grad prin ideile iluminismului. Comunismul şi-a bazat legitimitatea pe predicile lui Marx. Atunci când s-a văzut că erau simple vorbe în vânt, sistemul a ruginit dinăuntru şi a căzut (D. Chirot, 1996). Pe aceste "simple vorbe în vânt" continuă să-şi întemeieze legitimitatea ruginitul regim comunist din Basarabia. De la ţară la ţară şi de la o etapă istorică la alta, capitalismul se mai sprijină şi pe anumite idei specifice şi valabile pentru scurte perioade de timp, ele fiind un stimulent considerabil al efortului naţional şi un liant al forţelor sociale. Procedând, aparent, într-un mod similar, guvernanţii actuali au tupeul de a lansa idei "mobilizatoare", care, de fapt, menţin şi accentuează eterogenitatea societăţii moldoveneşti. Dar de unde la noi idei adecvate şi cu efecte pozitive când nici măcar nu există argumente istorice ale legitimităţii statale?
Ne mai ţin pe loc şi reminiscenþele... medievale, iar manifestările lor multiple sunt parcelarea excesivă a terenurilor agricole (ca urmare a mimării reformei funciare) şi starea generală dezastruoasă a agriculturii din cauza politicii de creditare şi impozitare, care numai avantajoasă nu este pentru sectorul privat; nivelul deplorabil de trai al majorităţii (calculat în baza părţii din salariu sau pensie ce îi revine familiei pentru subzistenţă); aspectul demografic (rata mortalităţii mai înaltă decât cea a natalităţii) structura socială (preponderenţa ţărănimii); coeficientul scăzut de urbanizare (proporţia sat / oraş) etc.
Problema societăţii basarabene de a nu şti ce vrea este pe cât de evidentă pe atât de periculoasă. Unde ar putea ajunge o societate aflată într-o stare de incertitudine, cu semne de patologie avansată? Şi această stare de spirit nu cred că este din cauza "temerii de vid", a vidului democraţiei expus şi analizat de Oliver Mongin în Teama de vid, eseu despre pasiunile democratice (Bucureşti, 1993). În Moldova mai degrabă se manifestă teama de noutatea democraţiei ca atare, "al cărei viitor nu este asigurat dinainte". O astfel de frică e fără de temei pentru că: "Democraţia are multe vicii. Dar nu are alternativă. Până acum nu s-a inventat ceva mai bun" (idem).
Întrebarea-enigmă a Basarabiei rămâne a fi cea a formaţiunii politice care va fi capabilă să distrugă cutia Pandorei şi să treacă "de pericolele şi capcanele în căutarea Firului Ariadnei care ne poate conduce prin labirintul instaurării unei adevărate şi reale vieţi democratice". Cu siguranţă, trebuie să fie un partid care nu promite marea cu sarea, dar care va fi capabil să răstoarne constatarea amară (valabilă şi pentru Republica Moldova) enunţată de Rousseau în Contractul Social că "poporul englez crede că este liber, dar se amăgeşte grav; şi acest lucru nu se întâmplă decât în timpul alegerilor membrilor parlamentului: imediat ce aceştia sunt aleşi, poporul devine sclav, devine un nimic" (D. Fisichella, 2000).
Cu toate problemele şi paradoxurile sale - detaşamentele de pionieri şi comsomolişti, două limbi de stat şi serbări încinse de dragul revoluţiei bolşevice, tentativele de a interzice studierea istoriei românilor, examenul la limba rusă (pe cale de a fi impus) pentru românii basarabeni, şi trei republici într-o republică - Basarabia se îndepărtează tot mai mult de Europa. Această "gură de rai" (doar pentru unii) este, mai cu seamă, o lume a fiordurilor unde totul pare îngheţat: economia, aerul din locuinþele populaþiei, mintea guvernanþilor, voinþa individului ºi sufletul colectiv...
Azi lumea întreagă se întreabă cu îngrijorare şi speranţă dacă vor reuşi SUA şi aliaţii lor să învingă terorismul internaţional. Alături de această preocupare, pentru basarabeni, întrebarea fundamentală este: vom izbuti, oare, să ieşim din această tranziţie îngheţată şi dacă, din lume a fior(dur)ilor, Moldova va redeveni un loc de trai suportabil pentru majoritatea cetăţenilor săi? Mai degrabă Statele Unite vor reuşi să dezamorseze pericolul terorismului (nici nu ne putem imagina o altă situaţie!), decât se va produce "dezgheţul" în Basarabia. Este cert doar un singur lucru: ar fi o greşeală să aşteptăm un răspuns la întrebarea noastră tot din partea americanilor.
|
Mihai Iuraşcu
Inapoi la cuprinsul numarului