|
Revăd deseori - cu bucuria developării în ralanti a secvenţelor - "filmul" meu american. Cele aproape trei luni de zile petrecute acolo, ca participant la International Writing Program în Iowa City, mi se par şi astăzi un miracol. Prezenţa mea în America, la opt ani de la probuşirea ideologiei comuniste, aşa credeam atunci, era o dovadă că libertatea mea, ca individ din Est, era posibilă. Trebuia doar să-i surâd cu încredere şi să mă bucur de fructele ei. Nu greşeam dacă o luam ca pe o recompensă pe care mi-o oferea destinul după ani lungi de privaţiuni, înşelăciune şi umilinţe, sub sceptrul imperiului de la răsărit. Totodată, am înţeles această şansă a destinului şi ca o obligaţie de a mărturisi, de a transmite concetăţenilor mei lecţia libertăţii pe care am învăţat-o în America. Am scris în urma acelui sejur un jurnal american, din care am publicat ample fragmente şi în revista noastră, Contrafort, încercând să prezint nişte realităţi cunoscute de peste Ocean şi, totodată, formulându-mi propria relaţie şi atitudine faţă de cele văzute şi trăite acolo. Am început să conştientizez acest raport, cred, abia la întoarcerea mea acasă, reflectând, comparând, analizând cele două lumi, atât de diferite una de cealaltă - America şi Moldova.
Fiinţa umană este un conglomerat de aptitudini şi virtualităţi ascunse în codul nostru genetic, pe care urmează doar să le "activăm", să le trezim la viaţă. Între aceste "zăcăminte" de preţ instinctul libertăţii trebuie descoperit şi "eliberat" zilnic, ca într-un ritual tenace de exorcizare asumat pe cont propriu, şi poate atunci Răul se va retrage înfrânt sau va ieşi tot mai rar la suprafaţă. Concluzia, poate uşor sentimentală, a acestor rânduri despre America şi despre această umanitate care s-a bulversat sub ochii noştri, şi din care Basarabia nu poate fi exclusă, ar fi că trebuie să descoperim "americanul" din noi, adică reflexul libertăţii şi aspiraţia modernităţii. Tragedia americană ne arată că nimic nu este definitiv câştigat sub soare, şi că a te bate pentru libertate şi pentru o existenţă demnă trebuie să fie preocuparea permanentă a omului. Cu atât mai valabilă este această idee în cazul unei comunităţi atât de traumatizate ca a noastră. În ciuda mizeriei politice, economice, sociale, cu care ne confruntăm în Moldova, mai devreme sau mai târziu - am această convingere - valorile lumii libere vor triumfa şi la noi.
|
Vasile Gârneţ
Inapoi la cuprinsul numarului