Complexele culturilor din Europa Centrală şi de Est şi integrarea europeană. Cazul românesc (3)

Partea interesantă din punct de vedere cultural a momentului pe care îl trăim în Moldova o constituie faptul că basarabenii trebuie să se integreze, să asimileze valorile europene conştientizând simultan şi complexele culturii române pe acest drum. Nu putem traversa nişte experienţe deja datate în România, trebuie să mergem mai departe, înscriindu-ne în efortul comun românesc de integrare europeană, deschizându-ne schimburilor culturale şi influenţelor din exterior. Formula "afinităţi elective" exprimă cât se poate de exact această tendinţă. A venit momentul să depăşim discursul de tip etnicist şi să abordăm identitatea de pe poziţiile unor valori comune. În această evoluţie şi deschidere spre modernitate, ca o aventură pe cont propriu, în opinia mea, constă marea şansă a culturii române din Basarabia. Din păcate, precum este cazul României în raporturile cu Occidentul, interesul pentru problemele Basarabiei în România a scăzut dramatic în ultimii ani. Nu există în România nici un fel de dezbatere în jurul literaturii din Moldova de Est. Televiziunea Română nu are în grila ei de programe nici o emisiune consacrată acestor teritorii. Cărţile nu circulă, publicaţiile culturale au o difuzare defectuoasă. Au rămas doar anumite date istorice - precum aniversarea Unirii de la 1918 - singurul prilej de evocare, omagială, muzeistică, a "fraţilor de peste Prut". Nu alta este situaţia în Basarabia însăşi, unde dezbaterile culturale, polemicile de idei practic lipsesc, iar controversele degenerează în primitive reglări de conturi.

Vorbim de integrarea culturală a ţărilor din Est, în vreme ce în Moldova mea de dincolo de Prut se lasă tăcerea, o tăcere tot mai pustiitoare, ostilă spiritului şi evoluţiei intelectuale. Afirmarea internaţională a scriitorilor din Basarabia este surclasată de lupta pentru recâştigarea publicului de acasă, de eforturile de refacere a statutului literaturii şi a prestigiului creatorului în faţa comunităţii sale. Va trebui reformulat conceptul "culturii în cetate", căutate noi forme ale contactului cu publicul. Noile medii de informare, Internetul, ne ajută să spargem izolarea politică şi culturală, să împrumutăm din experienţa altora. Marea provocare a scriitorilor din Basarabia este să nu mai fie exponenţii unei problematici regionale, ai unor obsesii şi frustrări pre-moderne. A discuta subiecte de interes mai larg cu parteneri străini înseamnă a evada dintr-un destin personal prohibitiv. Mai ales că globalizarea favorizează, la polul opus, descentralizarea, specificul local, tendinţele de individualizare, înlocuieşte noţiunea de periferie, conotată peiorativ, cu un termen mai incitant din punct de vedere estetic şi neutru din punct de vedere moral şi axiologic: marginalitate. Va fi interesant deci să definim omul marginal în partea noastră de lume. Însă valorificarea acestui concept nu se poate dispensa de nişte clarificări obligatorii. Înainte de a îmbrăţişa ideea "pluralismului cultural românesc" e nevoie să ne asigurăm de unitatea culturii române în datele sale esenţiale, cea care ne-a ajutat să rezistăm deznaţionalizării sub regimul sovietic. Chestiunea este încă de actualitate. Bâlbâiala geopolitică a Basarabiei, recăderea ei în sfera de dominaţie a Rusiei, menţine în viaţă teoria "moldovenismului" de tip stalinist, care încearcă să exploateze conceptul de autonomie, specific, particularităţile regionale nu pentru a reliefa originalitatea contribuţiei basarabenilor la o cultură comună, ci pentru a ne separa de identitatea românească, pentru a ridica un nou zid de înstrăinare faţă de România şi Europa, aservindu-ne vechiului centru imperial. O astfel de politică este sponsorizată din gros în Republica Moldova, în timp ce tendinţele integraţioniste şi sincronizante cu spaţiul cultural românesc şi occidental sunt boicotate cu sistemă.

În concluzie, nu cred că putem participa, eliberaţi de complexe, la cultura europeană fără a avea o identitate bine precizată, o tradiţie în spatele nostru, nişte valori competitive. În acelaşi timp, identitatea modernă se defineşte prin deschidere, comunicare, cooperare cu ceilalţi, nu prin orgoliu autarhic. Altfel spus, complexele integrării Estului exprimă chiar dilemele identitare ale societăţilor de aici, care nu se pot rezolva fără stimuli din exterior. Pentru naţiunile postcomuniste, integrarea europeană constituie o exigenţă culturală în absenţa căreia ne-am prăbuşi în sub-istorie.

Pagina precedentă

1 2 3