|
În perfectă concordanţă cu tendinţele epocii, problema integrării în comunitatea internaţională este foarte des abordată la Chişinău. Şi totuşi nu ne putem debarasa de impresia că cei care vorbesc cel mai mult despre "integrare" nu prea înţeleg că aceasta nu este un proces înfăptuit numai de elite. Or, despre integrare în diverse structuri supranaţionale nu se vorbeşte decât la Chişinău, şi doar în cadrul unui grup restrâns de forţe politice, mass-media sau organizaţii nonguvernametale. Marele neajuns al acestor discuţii este faptul că nu se prea ţine cont de necesitatea de a explica populaţiei întregii republici ce înseamnă termenul de "integrare" (în general), ce acţiuni implică acest proces, şi care ar fi avantajele Republicii Moldova obţinute printr-o participare mai activă la procesele integraţioniste la nivel european şi global.
Chişinăul este zguduit periodic de diverse iniţiative integraţioniste - de la apeluri pentru crearea unei uniuni statale România - R. Moldova, până la intrarea în Uniunea Rusia-Belarus şi intensificarea legăturilor în cadrul CSI. De la acest gen de declaraţii, care nu au nimic comun cu realităţile basarabene, e cale lungă până la mult râvnita stabilitate şi coerenţă politică. O chestiune care pare să nu trezească controverse deschise la nivel de declaraţii este necesitatea "integrării progresive în Uniunea Europeană", anunţată drept obiectiv strategic pe termen lung al Republicii Moldova. Puţini însă îşi dau seama că apartenenţa la o organizaţie de acest fel înseamnă şi asumarea unor anumite valori, nu doar a unor angajamente de ordin economic: nu se integrează numai parlamentul, guvernul, vreun partid, ONG, sau minister, ci populaţia unei ţări întregi. Invoc termenul de populaţie pentru că nu putem vorbi despre o "naţiune" în R. Moldova.
Un alt aspect al problemei este că o parte însemnată a acestei populaţii derutate nu conştientizează nici măcar statutul său de CETĂŢEAN al Republicii Moldova. Locuitorii spaţiului dintre Prut şi Nistru sunt împotmoliţi într-o identitate postsovietică/CSI-istă, parţial menţinută de mass-media (inclusiv autohtonă), ei suferă de lipsa unor priorităţi externe bine definite şi de prestaţia provincială a unei clase politice care se vrea europeană, dar nu poate renunţa la practicile-i (euro)asiatice.
O dată cu demararea eforturilor de aderare la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, în Republica Moldova s-a intensificat vehicularea ideii de apartenenţă a Moldovei la spaţiul sud-est - european. Această apartenenţă geografică însă nu generează automat şi o autoidentificare pe măsură. Iar declaraţiile făcute de cineva "de sus" nu pot deveni automat şi elemente de referinţă pentru universul existenţei cotidiene a cetăţeanului de rând.
Condiţiile modernizării în Moldova
Aici intervine problema esenţială a procesului de "democratizare şi modernizare" (fie economică, socială sau culturală) în Republica Moldova, anume: lipsa de comunicare dintre clasa politică (şi elite în general) şi cetăţeanul de rând. Nedorinţa şi chiar incapacitatea constant manifestată de către actuala clasă politică de a-şi motiva şi, mai ales, de a-şi explica acţiunile acutizează problema lipsei de dialog. Invocarea argumentului că "oricum aceste explicaţii nu vor fi înţelese de foarte mulţi, şi nici nu interesează prea multă lume" ţine de un elitism de cea mai proastă speţă sau, în cel mai bun caz, de o nedorinţă cronică de a face faţă problemelor în toată amploarea lor, precum şi de o incapacitate de a percepe lucrurile într-un context mai larg decat obiectivul imediat al accederii la putere.
O dată instalată în fotolii, clasa politică, succesoare de drept şi de moravuri a PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice), a uitat de sutele de mii de oameni cărora le datorează actuala sa poziţie. În plus, este foarte regretabil faptul că nu doar puterea, ci şi o bună parte a "intelectualilor" (mai bine zis vechea "intelighenţia") nu "mai trăieşte cu grijile acestui popor", ci mai degrabă cu grijile unor sponsori politici sau ale unei afaceri proprii.
Dacă ţinem să construim un stat democratic şi modern (cum se afirmă), nu putem ignora necesitatea de a pune începutul unei comunicări multilaterale la nivel de diverse entităţi sociale. Declaraţiile frumoase rostite în Parlament, Guvern, în paginile unui ziar, la televizor, nu îl fac pe cetăţeanul de rând să se simtă mai încrezut în ziua de mâine. Cetăţeanului de rând nu îi pasă (în mare parte) de spaţiul CSI-ist, sud-est - european ori euroatlantic. Cetăţeanul nu poate fi atras de o combinaţie de puncte cardinale sau abrevieri. Astăzi, pe el îl interesează nişte noţiuni elementare, realizarea cărora îi poate aduce bunăstare, stabilitate şi un viitor previzibil pentru el şi familia sa. În acelaşi timp, numai rezolvarea problemelor sociale şi economice nu ne poate propulsa din starea de degradare culturală şi economică a "socialismului avansat" sau a "(pseudo)capitalismului cu chip moldovenesc" (dacă doriţi) spre o societate post-industrială. Fără educarea şi promovarea reperelor morale acceptate drept condiţii sine qua non ale unei societăţi avansate în plan social, economic şi cultural, orice efort de modernizare a Moldovei va avea, în cel mai bun caz, un efect superficial şi de scurtă durată.
|
Nicu Popescu
Inapoi la cuprinsul numarului