|
A doua zi am reuşit să ajung la colocviul Poeţi şi critici: pentru o critică specializată?", moderat de Andrei Bodiu & Virgil Podoabă, pierzând numai masa de dimineaţă, nu şi cea de la amiază, cum i s-a întâmplat lui Sandu şi poeţilor-poeţi, care însă s-au revanşat la lectura de seară, la care nemţii n-au reuşit să ajungă, fiindcă s-au rătăcit în pădure (cine a fost vreodată prin Sighişoara ştie că e de râs). După câteva speech-uri ameţite, care n-aveau nici o legătură nici cu tema, şi nici una cu alta, Gh. Crăciun a încercat să dea discuţiei o oarecare logică, prin două întrebări teoretico-tactice, care aveau menirea să deschidă monologurile spre un fel de dialog, dar... şi în continuare fiecare şi-a ex-pus sărăcia, şi durerile şi..., nu chiar toţi plictisitori, totuşi. Caius Dobrescu a pornit de la aşezarea scaunelor, care nu permit un dialog, şi a propus să fie ascultaţi şi cei tineri, democraţie - europenizare... (despre ortodoxism parcă n-a zis nimic). Din ce-a spus Bogdan Lefter, am înţeles că s-a ales această temă, despre critica poeziei, ca să se justifice prezenţa colectivului de la redacţia lui, care nu-s chiar poeţi, în schimb sunt viitorul criticii româneşti, după cum zicea cineva p-acolo, tot din redacţie. Aşa că au rostit câte o propoziţie câteva speranţe: Costi Rogozanu a zis ceva despre poeţii "ăi proşti şi mediocri", care n-ar avea dreptul să scrie critică de poezie, dar scriu, şi că nu înţelege ce e aia să fii critic de poezie, că "un critic adevărat" trebuie să scrie cronici la orice, nu numai la poezie. La remarca lui Andriescu, că în actualitate e destul de greu să deosebeşti poezia de proză, Cristina Ionică a spus că nu e greu deloc, din contra: Dacă sub titlu scrie "proză" - înseamnă că e proză, şi dacă scrie "poezie" - e poezie şi basta. Ioan Radu Văcărescu i-a dat un oarecare citat din nu mai ştiu care Heidegger, Nietzsche sau Borges şi Cristina i-a replicat cu un "Da, şi cu asta m-ai spart". A mai zis ceva şi Luminiţa Marcu, nu mai ţin minte ce, Ion Bogdan Lefter a mai povestit cum era înainte. Au încercat să-şi spună punctul de vedere şi ieşenii - Dan Suciu, O. Nimigean, Dan Lungu, mereu întrerupţi de Dan Lotoţchi, care, după vorba lui Andrei Bodiu, era "al cincilea la rând", iar când acesta şi-a dat cuvântul singur, povestind cum vine la Stănescu un arab şi-l întreabă ce trebuie că facă pentru a scrie despre poezia bardului nostru, acesta îi zice: "Iubeşte-ţi mama", Bodiu: "După o incursiune prin legendele popoarelor...". Călin Vlasie a spus că, dacă generaţia '60 are critici mai buni decât poeţi şi prozatori, generaţia '80 n-are critici, criticii lor fiind tot scriitorii, şi că aşa-numiţii critici ai generaţiei '80 nu există, fiindcă cei care au încercat ceva au fost net inferiori scriitorilor. Ca de obicei, Gh. Iova a fost pe fază, începând cu: "Deşi prin ceea ce aţi spus aici nu pare deloc aşa, prin demonstraţia mea am să vă arăt cât de inteligenţi sunteţi", apoi şi-a strivit mucul de ţigară sub adidas şi şi-a turnat în pahar, fără a-i lua în seamă pe cei rămaşi foarte, foarte supăraţi. Clujenii s-au amuzat pur şi simplu, ca şi Simona Popescu, Virgil Podoabă sau Cornel Moraru, fără intervenţii, în afara celeia a lui Rareş Moldovan, care, când Andrei Bodiu a zis că după Crăciun s-a revenit la normal, Rareş a izbucnit cu un "Nu s-a revenit la nici un fel de normal, măi Andrei". Au mai fost o sută de poante de-ale lui Caius, Andrei, Vlasie şi mai ales Iova, apoi am mers la masă, unde acelaşi Iova a dezvoltat o teorie a sărăciei făcută publică, A. Bodiu - o listă cu cei care urmau să citească după masă, numită Lista lui Bodiu. Recitalul de poezie a fost cel mai interesant lucru care s-a întâmplat la această întâlnire, cum era şi normal, deşi..., n-am fost la celelalte ediţii, însă pot spune cu mâna pe Istoria critică a literaturii române că recitalul din 9 decembrie 2000, Sighişoara, a fost un adevărat eveniment. Nu s-a prea auzit poezie slabă, densitatea celeia cu adevărat bune înecând puţinele texte mai puţin reuşite. Poate şi s-a început cu dreptul (primul pe listă - Caius Dobrescu), poate s-a lucrat mai serios la lista cu invitaţi (Lista lui Bodiu), poate că au avut loc mai multe schimbări. Oricum, recitalul a fost un adevărat spectacol, la care am râs, am râs cu lacrimi, am fost atent şi m-am bucurat pur şi simplu, cu mici pauze, se înţelege. Pe lângă vedete sau poeţi tineri pe care-i ştiam dinainte, Caius Dobrescu, Andrei Bodiu, Alexandru Vakulovski, Ştefan Manasia, O. Nimigean, Rareş Moldovan, Ştefania Mihalache, Michael Astner, pentru mine adevărata surpriză au fost ieşenii, în special Dan Suciu, Constantin Acozmei şi Radu Andriescu. Simona Popescu a interpretat un happening foarte drăguţ, care se încheia cu umbra lui Caius care gesticula; "Mi-am dat seama că pe umbră Caius îşi mângâia capul". Gheorghe Iova a compus, de asemenea, un poem, pe loc, foarte interesant, dar parcă n-avea nimeni pe-acolo dictafon. Fireşte că am mai uitat de câte cineva. Duminică toţi se pregăteau de ducă, colocviul Moda antologiilor: Gesturi critice sau publicitare?, moderat de Gh. Crăciun şi Cornel Moraru, transformându-se într-o despărţire prietenească, din cauza unicului tren accelerat spre Cluj, la 12.26, şi unicului accelerat spre Bucureşti, în care au intrat şi ieşenii, şi braşovenii, şi alţii. Pe drum am văzut altfel de munţi, munţi ca-n imaginea mea din copilărie despre munţi, de piatră, nu acoperiţi cu păduri, munţi înzăpeziţi (pe lângă Braşov) şi râuri adânci (din tren). Mi-am notat nişte denumiri de localităţi f. ciudate, pe Timpul rămas pe noptiera mea din Bucureşti, şi m-am gândit că n-ar fi deloc rău dacă aş scrie, pentru Contrafort, ceva despre Sighişoara. Parafrazând un poem citit de Sandu la festival: "fug aricii pe câmpii / Sighişoara 2000".
|
Mihai Vakulovski
Inapoi la cuprinsul numarului