|
Un alt capitol al "relaţiilor privilegiate" România-R. Moldova, pus în pericol de aderarea la UE a României, este libera trecere a frontierei. Soluţia pentru păstrarea circuitului liber este aceeaşi - ori perioada de tranziţie pentru adaptarea acquis-ului, ori adaptarea specială a legislaţiei comunitare derivate. Însă UE ar putea pune condiţia: "Ori circuit fără vize cu R. Moldova, ori reduceri de taxe vamale". Nu cred că Bruxelles-ul va accepta mai multe "adaptări".
Ce poate face R. Moldova?
Problema circuitului liber şi al regimului preferenţial în comerţul dintre aceste două state ar putea dispărea dacă Republica Moldova:
- reuşeşte un "breakthrough" în relaţiile (comerciale) cu UE. În primul rând semnarea unui Acord de Liber Schimb (ALS) cu Comunitatea. Încheierea unui atare acord este posibilă numai după aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC);
- asigură o colaborare stabilă şi reciproc avantajoasă cu Bucureştiul. Aceasta însă depinde foarte mult de configuraţia politică de la Chişinău, unde ascensiunea stângii dă motive serioase de îngrijorare;
- şi, desigur, definirea priorităţilor externe. "Intensificarea eforturilor de întărire a statalităţii moldoveneşti" anunţate de noua conducere a MAE se pare că are un vector exclusiv anti-românesc. De parcă adevăratul pericol pentru "independenţa" R. Moldova vine de la Bucureşti. Ca să nu mai vorbim de lipsa unor priorităţi bine defînite ale politicii noastre externe.
Câteva detalii: până la momentul actual Moldova:
- a semnat şi ratificat acordul privind crearea unei zone de liber schimb în cadrul Comunităţii Statelor Independente. Acordul încă nu este valabil, pentru că nu a fost ratificat de Rusia;
- şi-a declarat interesul pentru crearea unei zone de comerţ liber în cadrul GUUAM (Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova);
- negociază aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC);
- afirmă că face eforturi pentru semnarea unui Acord de Liber Schimb (ALS) cu Uniunea Europeană;
- afirmă că face eforturi de a intra în CEFTA.
Această alergătură după nu se ştie câţi iepuri (diplomaţie economică multivectorială) duce doar la slăbirea potenţialului de negociere a Moldovei cu UE pentru încheierea unui ALS. Aderarea la OMC, CEFTA şi un ALS cu UE pot fi compatibile între ele. Însă prevederile acordului privind zona liberă de comerţ în cadrul CSI ar putea genera anumite complicaţii la negocierile cu CEFTA sau ALS, cauzate de contradicţii dintre angajamentele asumate în cadrul CSI şi cerinţele înaintate de Uniunea Europeană sau de către vecinii Central Europeni.
Va fi imposibil să corelezi prevederile unei zone libere de comerţ CSI cu prevederile unui eventual Acord de Liber Schimb cu UE. Este clar că practica în politica de concurenţă, standardele în domeniile - agricultură, transporturi, impozite, energie, telecomunicaţii, mediu înconjurător, protecţia consumatorului - vor fi foarte diferite în prevederile unui eventual ALS cu UE şi Zona de Comerţ Liber în cadrul CSI sau GUUAM. Ceea ce va afecta capacitatea noastră de a ne asuma anumite obligaţii în cadrul ALS cu Uniunea Europeană.
Concluzia este aceeaşi ca de obicei. Gata cu ambiguităţile. Moldova trebuie să găsească curajul pentru a răspunde fără echivoc la întrebarea "Unde mergem, onorabili domni (sau tovarăşi)?". Răspunsul trebuie să fie cât se poate de clar.
PS. România, şi ea într-o situaţie cam şubredă, nu poate pleda cauza Moldovei în faţa UE la nesfârşit. România va trebui să se conformeze politicii comunitare, iar posibilităţile ei de a menevra sunt destul de reduse. Accesele periodice de românofobie inertă ale oficialităţilor de la Chişinău măresc pericolul de izolare a Republicii Moldova de spaţiul unic european şi ridică la Bucureşti dubii în privinţa necesităţii sacrificiilor de dragul prieteniei duplicitare a Chişinăului.
|
Nicu Popescu
Inapoi la cuprinsul numarului