Un eşec editorial (2)

În plus, ea este deservită şi de felul în care este prefaţată. În "Cuvîntul înainte", traducătoarea (Manuela Dobre) ne-o prezintă ca pe un text excepţional, "fără de care nu este posibilă o deplină înţelegere a evoluţiei societăţii medievale" (p. 5), întemeiat - scrie tot ea - pe surse "de o varietate covîrşitoare pentru dimensiunile lucrării" (mă întreb de unde ştie traducătoarea acest lucru, fiindcă autoarea franceză nu-şi divulgă nicăieri originea informaţiilor). "Chiar informaţiile cunoscute anterior - ni se spune mai departe - sînt reluate şi supuse unor noi interpretări ăcare auî capacitatea de a arunca mai multă lumină asupra vieţii oamenilor în societatea Occidentului creştin" (p. 6). În încheiere, Manuela Dobre îi atribuie autoarei chiar şi afirmaţii care nu-i aparţin acesteia, atunci cînd scrie enormitatea că "în pofida fragilităţii condiţiei omului medieval, confruntat cu tot felul de dificultăţi, valorile sale morale îi asigură un echilibru sufletesc, o seninătate şi un optimism, calităţi pierdute iremediabil de omul modern". Toate consideraţiile de mai sus (şi altele, peste care trec) sînt totalmente inadecvate. Ele ar fi putut foarte bine să lipsească. Să mai spun că nici calitatea tălmăcirii, în sine, nu este fără cusur. Destule sînt greşelile terminologice, inadmisibile la un medievist de formaţie (cum cred că este traducătoarea). Bunăoară, anonimul autor al textului din secolul al XIV-lea intitulat Le Ménagier de Paris trebuia identificat nu prin "Economul Parisului" (p. 56, 62, 91), ci prin "Gospodarul din Paris", termen care nu denotă o funcţie (ca celălalt), ci un atribut social. De asemenea, este absolut fals că mezinii din familiile ţărăneşti care îşi părăsiseră mediul de origine aveau de ales să devină, între altele, ..."birtaşi" (p. 89). Nu am avut posibilitatea să fac o colaţionare cu textul francez, dar este o "perlă" care nu ar fi trebuit să-i scape traducătoarei. Dacă echivalentul francez este, cumva, "aubergiste", ar fi fost de preferat "hangiu", în loc de "birtaş". În acest caz, nu traducătoarea, ci autoarea ar trebui incriminată, fiindcă această "carieră" nu exista în Evul Mediu pentru amintitele personaje. Mai sînt şi alte scăpări şi stîngăcii de retroversiune, asupra cărora nu am spaţiu să insist.

Oricum, cartea Genevičvei D'Haucourt, depăşită în concepţie şi în unele interpretări, putea să lipsească din programul editorial al "Corintului". Nu ar fi fost nici o pierdere.

Pagina precedentă

1 2