|
Salutul acesta, scris cu roşu pe un panou alb, probabil produsul inspiraţiei abrupte a unui primar din satele de la frontiera bine păzită a Republicii Moldova cu România, l-am citit de mai multe ori în aceşti ani. Majusculele "RM", cum cred că se bănuieşte, trebuie descifrate Republica Moldova. Poţi să ai reacţii diferite în faţa acestei abrevieri: să încerci, de pildă, un sentiment de revoltă că cineva simplifică abuziv, doar prin două litere, un teritoriu locuit de oameni, batjocorind până la urmă o identitate. Pe de altă parte, dacă eşti străin şi nu ştii despre ce este vorba, te poate seduce aspectul enigmatic al panoului, îţi poate trezi curiozitatea şi imaginaţia - cele două litere cu pricina conţinând o sumedenie de descifrări posibile. În fine, te poate pasiona aspectul ludic al abrevierii, de joc intelectual subtil, accesibil doar unor iniţiaţi în rândul cărora ţi-ar plăcea să te înscrii... Chestiunea este, aşa cum spuneam, pasionantă, amuzantă chiar, atâta timp cât eşti un oaspete pasager al acestor locuri, unde ştii bine - nimeni nu te va deposeda de această certitudine! - că vei petrece doar câteva zile. În acest caz, nu vei reţine decât aspectul exotic al priveliştii şi eventual vei face unele referinţe culturale. Situaţia se schimbă radical pentru un localnic aflat pe drumul de întoarcere. El ştie ce realitate codifică această abreviere. Ţinutul său, adică RM, poate fi lesne asociat cu faimoasa "zonă" din filmul Stalker de Andrei Tarkovski. Desigur, vă amintiţi ce se ascundea în spatele sonorităţii seci a acestui cuvânt: un teritoriu închis, izolat, păzit cu străşnicie de patrule mobile şi de soldaţi căţăraţi în miradoare, un perimetru obscur, în care nu se putea intra decât cu ajutorul unor călăuze specializate în traficul de coşmaruri şi senzaţii tari. Intrarea în "zonă" s-a dovedit pentru mulţi un drum fără întoarcere, întrucât preţul plătit pentru satisfacerea unei curiozităţi vinovate acoperea exact penitenţa pe care fiecare dintre pârdalnicii pescuitori de alternative existenţiale era dispus să o asume. Spre deosebire de personajele lui Tarkovski, oamenii care locuiesc în RM au de făcut efortul în sens invers: din "zonă" spre lumea largă. Ei nu reuşesc să se smulgă din acest spaţiu, închis ermetic şi după căderea tuturor barierelor politice exterioare, acum un deceniu, decât renunţând la iluzii şi la o parte adânc înrădăcinată din fiinţa lor, de dragul unei libertăţi în numele căreia nu mai pot emite nici un fel de pretenţii. Cetăţenii RM se situează dincolo de bine şi rău, categoriile morale sunt inoperabile în cazul lor, ei trebuie priviţi ca nişte exemplare eşuate ale speciei umane, ca un rebut antropologic, demn de milă şi imposibil de recondiţionat, potrivit cel mult la ilustrarea condiţiei de mutant născut în urma unor experienţe malefice ale istoriei.
Pentru a te face mai uşor înţeles, uneori e bine pur şi simplu să povesteşti ce vezi. După ce treci vama dinspre România, ţi se aşterne în faţă o şosea compactă de beton armat, şerpuind printre dealuri pustii, abandonate sub cerul iernii: eşti absolut singur pe carosabil, n-ai să vezi TIR-uri transportând în continuu mărfuri sau vehicule cu turişti. N-ai să remarci panouri publicitare, îmbiindu-te să vizitezi, să rămâi, să cumperi, să cunoşti, precum în alte părţi. Din loc în loc, albesc doar casele unui sat zgribulit, cufundat în beznă deplină (dacă ceasurile serii sunt avansate), speriat de posibilitatea de a fi reperat de cineva din greşeală. Dacă încerci să cunoşti viaţa într-o asemenea localitate, te vei simţi în pielea lui K. - arpentorul din Castelul lui Franz Kafka: aceeaşi reticenţă faţă de străini, aceeaşi lipsă a dorinţei de comunicare. Prin contrast, la Chişinău, noua burghezie se dă în spectacol: baluri de binefacere, concursuri de frumuseţe (de fapt, de spălare a banilor), chiolhanuri simandicoase cu BMW-uri şi Geep-uri parcate la scară. Într-un cuvânt: festin pe timp de ciumă. Ca în ultimele zile ale regimului Batista, înaintea insurecţiei lui Fidel.
La zece ani de la declararea independenţei, Republica Moldova este o corabie cu busola stricată. Degringolada instituţiilor, insecuritatea cetăţeanului, adâncirea disparităţilor sociale - care nu reflectă inegalităţile naturale dintre oameni, ci răsturnarea scării de valori, în favoarea hoţiei şi în detrimentul muncii oneste -, absenţa unui sentiment al solidarităţii civice şi descompunerea conştiinţei naţionale creează o stare de fapt dezolantă, pe care datele statistice nu reuşesc decât să o confirme. RM este în acest moment un imens poligon unde se aplică diverse tehnici de manipulare, din care statul şi cetăţenii săi nu au nimic de câştigat. Într-un moment când s-a deschis sezonul regrupărilor geopolitice, la capătul căruia hărţile Europei vor căpăta o nouă configuraţie, RM apare ca o pată albă, o terra icognita, care nu răspunde adecvat semnalelor lansate spre ea. O asemenea atitudine trezeşte nedumerirea şi dezamăgirea occidentalilor, care ar dori să ne ajute, dacă ar avea cu cine să discute.
|
Vasile Gârneţ
Inapoi la cuprinsul numarului