Câteva 'bonus'-uri culturale în formă de globuri (2)

• O adevărată fiestă cinematografică au prilejuit serile în compania filmelor din spaţiul european şi nu numai. Ca o probă de graţie, "o demonstraţie artistică" la finele sec. XX care a consacrat cinematograful ca artă şi în spiritul descentralizării, local-izării manifestării fenomenului cultural, au fost "proiectate": Sărbatoarea Filmului Francez, Zilele Filmului Spaniol, Zilele filmului Elveţian, Britanic şi Japonez plus Festivalul de film DaKino, aflat la a 10-a ediţie. Dincolo de bătaia de cap (şi bătăturile de picioare) pe care le-a produs criticilor, această "insistenţă" a organizatorilor de a antologa cea de-a 7-a artă, aceste bruioane de industrie plus cultură au relansat bunul obicei de a te întâlni cu amicii în oraş.

• Sentiment şi perforare a intelectului prin tehnicile corporale s-a văzut în Festivalul de Dans Contemporan, organizat de Fundaţia MAD (Centrul Multi Art Dans) programat la începutul agendei lunii noiembrie, mai exact între 2-5 noiembrie 2000. Astfel, s-a dat undă verde programului E vârsta să dansezi şi "acces liber la inspiraţie" prin happening-uri şi compoziţii îndelung cizelate în ateliere. Exerciţiile semănau cu încercările de a-ţi struni energia pentru a da expresie până şi înclinaţiilor celor mai ilogice. Exemplu: bâiguielile Mateei Ştefănescu din "Către nicăieri" la auzul repetat al semnalelor Radio României Actualităţi, ora 24.

• După o suită de evenimente cu caracter preponderent artistic, "rău famatul" intelect a fost reabilitat prin Târgul Internaţional Gaudeamus 2000 - carte de învăţătură, aflat la cea de-a 7-a ediţie, care, şi în acest an, a adunat foarte mulţi vizitatori. Lansări de carte, reduceri de preţuri care au îndemnat, ne-au făcut să socotim şi nu ne-au lăsat deloc reci, un seminar al traducerilor, un simpozion pe tema: reviste şi suplimente literare, trompeta lui Daian... Vizita lui Gianni Vattimo şi botezul Eticii interpretării, oameni politici amestecaţi în mulţime, mirosul micilor din barul plasat chiar în inima Târgului (argument: drumul spre inima/mintea "cetitoriului" trece tot prin stomac)... Gaudeamus - Revista Târgului de Carte - i-a avut drept editorialişti/ghizi ai labirintului mediatic pe Ioana Pârvulescu (Vocea ei) şi Dan C. Mihăilescu (Vocea lui). Şi dacă, după părerea multora, cartea anului a fost ediţia a II-a a Desantului '83, autorul anului a fost, se pare, Ion Bogdan Lefter, care cu deviza "misiune posibilă" sau "angajament asumat" a scos la Editura Paralela '45 trei cărţi dintr-un singur foc. Lansarea lor a fost însoţită de un stimulativ ping-pong de aprecieri critice, între garda seniorilor reprezentată de Nicolae Manolescu şi garda "juniorilor" (cei mai mulţi dintre ei trecuţi deja de 40 de ani) reprezentatã de Gheorghe Crãciun... În final, cititori mai naivi sau contaminaţi de schemele culturale au făcut, prin simpla lor prezenţă, o pledoarie pentru ceea ce un cronicar român spunea cu atâta convingere "că nu există o mai plăcută zăbavă", iar Bohumil Hrabal o numeşte "Minunea noastră cea de toate zilele", cititul.

• Slide-uri puse în ramă şi nu doar evocate, de astă dată, ne-au oferit cele două expoziţii de fotografie de la Oficiul Naţional de Documentare şi Expoziţii de Artă, Galeria 3/4 şi Galeria GAD, între 19 octombrie-5 noiembrie, prin Czech Press Photo '99 (invitat de onoare: Jan Šibík), respectiv prin Subway de Măriuca Iosifescu (SUA), între 16 noiembrie-10 decembrie 2000. Suspectate, pe bună dreptate, de puterea de deformare a realităţii, fotografiile din primul ciclu aduc la cunoştinţă, de fapt, nişte evenimente (fotojurnalism): la secţiunea Oameni despre care se vorbeşte îl vedem perorând pe Vaclav Havel în Central Parc, New York, 1999; la Natură şi mediul înconjurător - oameni aliniaţi, care urmăresc eclipsa de soare din 11 august '99 printr-o peliculă; la Momente fericite din viaţă - 34 de studenţi care au încăput în autoturismul Scoda. În tandem, pozele underground şi cele de la suprafaţă din Subway speculează vizibil ideea de modificare şi trucaj. Feliile de viaţă "surprinse" printr-o oglindã sau fereastrã zgâriate, murdãrite sau...pur şi simplu stropite de ploaie instituie un deformator de gradul doi, ceea ce complică şi mai mult jocul şi-l face mai antrenant.

• Thriller-ul politic Z, de Costa Gavras, unul dintre cele 10 filme ale secolului, a fost proiectat la sala Elvira Popescu a Institutului Francez din Bucureşti în cadrul săptămânii autorului (11-15 decembrie), bucurându-se de participarea vie a publicului prezent. El a pus pe tapet încă o dată nevoia de afirmare a valorilor democratice şi a denunţat impedimentele lor de realizare. În contextul românesc postelectoral, Z a fost o exemplară atenţionare post-restant.

• Dacă tema timpului a tot năucit minţile multor trubaduri ai artei, atunci seva ei n-a secat nici în cazul tinerilor de la sfârşitul acestui veac. Costin Craioveanu, în cadrul expoziţiei sale de ceasuri-picturi, de la Sala Atelier a Teatrului Naţional (20 noiembrie-20 decembrie), a montat cu multă acurateţe acele ceasornicului pe pânza ceasurilor pictate, ca un bizar "memento mori". Şi din exhibiţionism artistic. Mai ales în cazul Giocondei, manipulată la maximum de discursul publicitar contemporan, făcută şi cover girl, şi reprezentantă de marcă a site-lui Luvrului...

Dar iată că, mai în glumă, mai în serios, sună şi ceasul ediţiei 2000 a puzzle-ului bucureştean. Connex lansează "oferte boiereşti", "la Dar-Dialog ninge cu cadouri", centrul de frumuseţe Ina Center a lansat campania Visul unei nopţi de iarnă, berea TUBORG ăne-î"a adus sărbătorile de iarnă mai aproape", bradul din Piaţa Revoluţiei cu steaua PROTV în frunte (pentru că "la PROTV, de Crăciun ai tot ce vrei") se bucură de fericiţii gură-cască adunaţi în jurul său. Despre sfârşitul lumii nu se poate vorbi, cu siguranţă. Dar dacă vă interesează ce i-a inspirat obsesia milenaristă pe artiştii de cinema, mergeţi să vedeţi apocalipsa hip-hop din Dogma de Kevin Smith sau citiţi, la gura unui abur de cafea, De câţi oameni e nevoie pentru sfârşitul lumii de Gheorghe Iova.

Pagina precedentă

1 2