Starea Cărţii la Chişinău

Nu mă văd şi nici nu sunt un micuţ Oskarchen care bate la o tamburină (electronică de această dată), aproxi-mează starea şi piaţa cărţii în România şi în Basarabia, sunt alţii care ar trebui să o facă. Eu doar observ cu ochi de cititor, avizi după lectură, o stare de fapt, care, de altfel, nu este nici măcar gri - este mult mai sumbră (cel puţin în Basarabia).

Se citeşte, pe timp ce trece, tot mai puţin. Chiar şi în mediile universitare, unde studenţii de la litere din Chişinău sau Constanţa nu au auzit de Kundera, Antunez, Cortazar sau Michel Tournier. Le este necunoscut Munoz Molina, Saramago, Salinger, Ginsberg, Whitman şi alţii. Abia dacă îşi amintesc de Borges, Gide. Kafka este un scriitor neamţ, iar Citadela a fost scrisă, în opinia multora, de scriitorul englez Saint-Exupery. E o situaţie aparent comică. De fapt, aceasta este mascarita tragicului în care se complace generaţiea din care fac, volens-nolens, şi eu parte. Foarte puţini din această generaţie, să-i spunem a net-ului, au foiletat romanele lui Vargas Llosa, Lawrence Durrel sau Gьnter Grass. Şi mai puţini l-au citit pe Hesse, Mann şi Alberto Moravia. Să nu mai vorbim de Pynchon, McEwan, Barnes sau Nabokov.

Autorii români contemporani sunt aproape anonimi. Îmi amintesc lansarea volumului Posmodernismul românesc de Mircea Cărtărescu anul trecut la Constanţa. Foarte mulţi au auzit vorbindu-se de generaţia optzecistă abia atunci, şi despre fenomenul postmodern de asemenea. Stratan, Iaru, Mureşan, Coşovei etc., etc. rămânând tributari generaţiei lor, cea de după '90 abia dacă le mai cunoaşte numele, deşi aceşti scriitori au continuat să scrie.Reprezentanţii literaturii române contemporane din Basarabia sunt mult mai necunoscuţi la Chişinău decât la Bucureşti sau alt centru de cultură din ţară. Pentru basarabeni, literatura care se scrie/face între Nistru şi Prut se opreşte (într-o mare mâsură) la Vieru, Lari, Cimpoi, Druţă şi Matcovschi. Tinerii nu au auzit de Emilian Galaicu-Păun, Vitalie Ciobanu, Crudu, Vakulovski, Nechit, Vasile Gârneţ, (şi lista ar putea fi continuat), scriitori care au fost antologaţi şi peste hotare - Franţa, Germania, S.U.A. etc.

Dacă întrebi studenţii de ce nu citesc, invocă pe o singură voce cunoscută de ei lipsa de timp. Această lipsă de timp, devenită tot mai apropiată, în ultimii ani, de indiferenţă.

Indiferenţa tuturor este susţinută de argumentul că şi în restul continentului european, în special în Spania şi Portugalia, nu se prea citeşte, situaţie adeverită în interviuri acordate unor scriitori ca Llosa, Molina, Pennac etc., de magazinele literare europene. Şi, atunci, ni se pare normal să strigăm prin gura unuia pe care nu-l cunoaştem : şi noi suntem iberici!

Dacă în Europa această slăbire a gustului (să nu-i spun dezgust) pentru lectură se datorează dezvoltării comunicării şi oferirii a tot mai multor servicii pe net (chiar şi accesul pe paginile unor biblioteci ), acest argument nu ţine şi în cazul nostru, aceste serviicii costându-ne mai mult decât o carte editată. Dar, în mod cert, cartea a pierdut teren pe plaiurile noastre mioritice în favoarea jocurilor la calculator, a navigărilor pe chat şi a filmelor video.

Şi mai grav, la Chişinău, e faptul că nu se citeşte carte românească. Librăriile sunt arhipline cu cărţi în limba rusă, scrise de autori de mâna a 14-a. Iar cărţile bune fie că lipsesc, fie că sunt prea scumpe pentru cei care le citesc. Noi apariţii editoriale în limba română poţi să vezi doar la două, trei librării din oraş, acestea fiind "Scripta", "Librăria din Hol" şi "Luceafărul", unde sunt expuse spre vânzare cărţile editurilor din Chişinău: Arc şi Cartier. Tot aici sunt prezente cărţile editate de Nemira, Allfa şi, foarte puţine, ale Editurii Univers. Poate că am fi avut o generaţie mai citită, mai cultă, dacă ar fi existat un sprijin din partea mediei televizate: emisiuni TV, interviuri, cel puţin înregistrate, cu scriitori români, redactori ale caselor de editură, scriitori străini, redactori ale unor reviste literare. E adevărat că există două emisiuni televizate cu caracter literar, Omul care aduce cartea la PRO - TV şi Totul la vedere (cu caracter cultural în general) pe România1. Şi acestea ar fi suficiente, dacă Dan C. Mihăilescu ar avea la dispoziţie mai mult timp pentru a prezenta noile apariţii editoriale unui public cât mai larg, iar la emisiunea de pe România1 ar fi prezente mai des personalităti precum Alexandru Vlad şi Al. Cistelecan, invitaţii de acum câteva săptămâni. Este surprinzătoare tăcerea televiziunii publice din Republica Moldova, care ar trebui să ia prima atitudine, situaţia/starea cărţii din Basarabia fiind cu mult mai gravă decât în Ţară. Dacă la capitolul beletristică stăm foarte prost, la literatura didactică lucrurile stau altfel. Se vând foarte bine (în comparaţie cu altele) cărţile din Biblioteca şcolarului ale Ed. Litera, dicţionarele editate de Arc şi Cartier, manualele scoase de Teora şi Ştiinţa.

În concluzie, fără să greşesc, aş putea spune că generaţia mea este o nimfetă preocupată doar de piticul roşu, necitindu-l niciodată pe Tournier.

1 2

Următoarea pagină