|
Trăim, oare, şi astăzi tot în vremea ghigarilor, altfel spus, a incompetenţilor şi a parveniţilor grosolani, ajunşi peste noapte în posturi pe care nu le merită? Sunt semne că da. Se pare că ghigarii s-au înmulţit în ultima vreme şi dau năvală să intre, de data asta organizat, cu susţinere politică şi pe bază de algoritm, în Parlament şi în toate structurile administrative ale ţării. Ghigarul modern este incompetentul care nu mai are altă şansă de căpătuire decât politica, ce te face "om" prin voinţa partidului la care ai găsit uşa deschisă. Să ne păstrăm în cadrul limitat al secvenţei profesionale pe care ne-am ales-o: oamenii de litere. Câţiva scriitori de notorietate fac politică astăzi, dar din această lucrare a lor, presupun intensă, nu s-a prea văzut mare lucru, dar se observă foarte bine marea secetă din opera lor artistică. Ce ar fi devenit Caragiale dacă ar fi fost alături de Caţavencii din parlamentul de atunci al ţării şi nu la masa lui de lucru, unde i-a creat pe Trahanache, Dandanache, Brânzovenescu şi ceilalţi? A refuzat să fie ghigar, împotriva ispitelor, şi a rămas spătar, adică un nobil al scrisului, pentru că aceasta ştia să facă cel mai bine.
Iaşi, noiembrie 2000
|