Interviu cu Sirje Kiin. Consilier, fracţiunea parlamentară a partidului de guvernământ Isamaaliit

- Doamnă Sirje Kiin, care au fost, în opinia Dvs., "secretele" care au permis ca Estonia să treacă atât de reuşit şi într-un timp scurt prin terapia de şoc a reformelor economice?

- Din punctul meu de vedere sunt câteva momente care trebuie remarcate. Primul ţine de dimensiunile geografice ale ţării noastre. Fiind o ţară mică, asta ne-a permis o revigorare, o accelerare rapidă a economiei. Al doilea moment care trebuie menţionat este legătura foarte strânsă, frăţească a Estoniei cu Finlanda, o ţară care ne-a ajutat să orientăm în această perioadă economia noastră spre vest. Un factor esenţial, pe care de asemenea aş vrea să-l menţionez, este pregătirea psihologică a populaţiei către această schimbare. Estonienii au trăit mereu, în perioada ocupaţiei sovietice, cu ideea unei schimbări, şi atunci când s-a ivit această ocazie n-au avut prea multe ezitări. Au ştiut ce au de făcut. Chiar sub ocupaţia sovietică, estonienii au fost un popor informat în ceea ce priveşte democraţiile occidentale. I-a ajutat foarte mult în această privinţă vecinătatea Finlandei - toată lumea era conectată, prin intermediul televiziunii şi radioului, la modelul societăţii finlandeze, desigur foarte atractiv. Estonienii "trăiau" alegerile democratice din parlamentul finlandez ca pe nişte alegeri în propria lor ţară.

- E adevărat, aşa cum se spune la Chişinău, că Finlanda a oferit în aceşti ani ajutoare financiare enorme Estoniei, că băncile finlandeze au luat într-un fel sub protecţia lor crona estonă, oprind devalorizarea ei?

- Este o viziune simplistă şi uşor romantică. Relaţiile economice dintre două ţări, chiar dacă prietene, sunt de cu totul altă natură. Estonia a primit credite din partea Finlandei, dar credite rambursabile, pe care le-am plătit sau încă le mai plătim. În 1992, ca să dau un exemplu, am luat un împrumut financiar de la Finlanda pentru a trece criza energetică din acel an. La nivelul populaţiei de rând, ajutorul din partea Finlandei a fost într-adevăr simţitor. Există o solidaritate frăţească între finlandezi şi estonieni. Încă pe timpul ocupaţiei sovietice, la noi se vorbea că fiecare familie estonă are ca prieten o familie finlandeză, care oricând o poate ajuta.

- Cum aţi reuşit să treceţi peste criza energetică? Republica Moldova, la zece ani de la declararea independenţei, este sufocată practic de o mare criză energetică.

- Noi am făcut totul ca să obţinem o independenţă reală, nu doar s-o declarăm. Vorbeam mai sus de o criză energetică, care ni s-a impus, în anii 1991-1992, când Rusia a introdus sancţiuni împotriva Estoniei. Atunci am făcut mari împrumuturi şi am făcut investiţii serioase în acest domeniu. Astăzi am ajuns să importăm din Rusia, în baza unor contracte bine redactate din punct de vedere al legislaţiei internaţionale, numai gaze naturale. Cât priveşte energia electrică şi combustibilii, nu depindem absolut de nimeni. Am ajuns să producem energie electrică mai mult decât avem nevoie.

- Care este datoria externă a Estoniei în acest moment?

- Nu pot să vă spun o cifră exactă, dar vă asigur că este foarte mică în comparaţie cu datoriile altor state, care asemeni nouă şi-au căpătat independenţa după 1990. Tradiţia noastră, psihologia estonianului în general, nu ne permite să trăim având mari datorii. Uneori se discută chiar foarte aprins, la nivelul societăţii civile, dacă trebuie să mai facem împrumuturi. Dar, în lumea de astăzi, nimeni nu mai poate trăi fără împrumuturi. Am făcut şi vom face împrumuturi, pentru că asta o cere economia mondială. Nici ţările cele mai dezvoltate nu pot evita împrumuturile, totul e să întorci datoriile la timp.

- Care sunt relaţiile Estoniei ci Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional?

- Sunt relaţii de colaborare. Experţii acestor două instituţii ne vizitează din când în când şi verifică îndeplinirea de către partea estonă a acordurilor semnate. Este o relaţie pe care o preţuim şi încercăm să o facem cât mai eficientă pentru noi.

- Ce puteţi spune despre mişcarea sindicală din Estonia?

- Mişcarea sindicală este destul de slabă. Poate că această slăbiciune vine şi din experienţa sindicală decorativă din anii ocupaţiei sovietice, când sindicatele existau doar cu numele. Cred însă că putem vorbi şi despre un anume individualism, tradiţional, al estonienilor, care ezită să se asocieze în organizaţii cu caracter colectiv. Oricum, problema slăbiciunii sindicatelor a fost remarcată la noi şi cred că situaţia va fi ameliorată. Acest lucru îl cere chiar viaţa şi relaţiile economice pe care le instaurăm.

- Care e procentajul şomerilor în Estonia şi cum rezolvaţi această problemă?

- Statisticile indică 6% de şomeri, însă în anumite regiuni, mai ales în cele din Vest şi Sud-Vest, zone industrializate, unde există întreprinderi mari, cu mulţi angajaţi, acest procentaj atinge cifra de 25%. În Tallinn, de exemplu, unde locuieşte 1/3 din populaţia ţării, există destule locuri de muncă disponibile. Şomajul e mai mult o problemă a provinciei şi avem în derulare câteva proiecte care încearcă o ameliorare a situaţiei.

1 2

Următoarea pagină