Poezia estoniană în anul 1998 (2)

Doi poeţi, Merca şi Villu Tamme, au îmbrăţişat stilul punk, pe care îl ilustrează cu succes încă din anii '80.

Există însă şi poeţi care nu se încadrează în nici unul din curentele la modă. Jaan Kaplinski, unul din marii poeţi estonieni, a publicat o carte intitulată "Păsările nopţii. Gândurile nopţii", care cuprinde poezii scrise în estoniană, finlandeză şi engleză. Deşi critica literară a afirmat că această carte nu reprezintă culmea în biografia de creaţie a autorului, ea rămâne totuşi una de referinţă. Kaplinski, care scrie poezie de patru decenii, îşi este singur un foarte exigent critic. El îşi supraveghează cu stricteţe discursul, care a devenit foarte concis şi mai puţin metaforizat, însă şi-a păstrat libertatea de a naviga printre diverse limbaje ale poeziei, trecând cu dezinvoltură de la unul la altul.

Fum respirând prin hogeaguri,
Un cioroi singuratic în vârful mesteacănului,
Soarele răsare de după dealul Tahmela
Şi pământul se face galben-albastru.

Zăpada nu mai e albă
Decât poate în întuneric
Când nu mai vedem nimic.

Citeşte poeziile acestea seara
Cu draperiile trase,
Când lumea de dincolo de fereastră
Devine o simplă ipoteză
Ca multe altele.

Criticul literar Arne Merilai a publicat o carte de versuri de o mare virtuozitate, intitulată "Comoara lui Merlin". Volumul se înscrie în curentul neobaroc sau manierist, iar stilul autorului poartă o amprentă academic-jucăuşă. Merilai se desfată în parodii, pleonasme şi aliteraţii, însă pasiunea lui cea mai mare rămâne anagrama. Cartea "Soarele sau Soarele" de Aare Pilv ilustrează o sensibilitate analogă cu cea a lui Merilai. Pilv se diferenţiază totuşi printr-o predilecţie pentru stratul neologistic al limbii şi printr-o fină ironie faţă de propria-i expresie poetică.

Kirsti Oidekivi a obţinut premiul de debut pentru volumul său intitulat "Melcilor". Autoarea se concentrează mai mult asupra tematicii şi experienţei feminine, criticii descoperind în scrisul său tendinţe suprarealiste sau chiar anarhiste.

Poetesa Kauksi Ьlle a publicat a treia sa carte de balade, "O soţie de aur". Autoarea scrie în limba Vхru sau Ugandi, o limbă vorbită în sud-estul Estoniei, de aceea putem cu greu afirma că această carte aparţine poeziei estoniene. Ьlle îşi compune baladele în versuri minimaliste, care degajă o tensiune la nivelul sintaxei, imprimând compoziţiilor un aer de modernitate, în contrast cu toposul şi mentalitatea arhaică a regiunii sale de baştină. Ea este cu siguranţă unul dintre scriitorii cei mai buni şi ambiţioşi care a scris vreodată în limba Vхru.

În afara acestor curente şi personalităţi menţionate de noi mai sus, există multe opere poetice care nu pot fi catalogate ca aparţinând "scrierilor anilor '90". În poezia estoniană de astăzi sunt creatori care încă urmează convenţiile artistice şi estetice ale anilor '80, '70, '60, '50 sau chiar '30... Intenţia lor evidentă este de a păstra într-o formă cât mai nealterată preferinţele lor istorice, care s-au constituit de-a lungul timpului. I-aş numi poeţi "istoricieni", deşi termenul sună destul de ambiguu. Aceşti poeţi scriu o poezie care se impune deseori prin virtuozitate şi consistenţă ideatică. Ei nu forţează stilul, precum manieriştii. Numărul lor mare se constituie într-un subcurent liniştit şi viguros, care alimentează impulsurile inovatoare ale liricii estoniene. Printre ei sunt de căutat figurile cele mai importante ale poeziei contemporane.

Traducere din engleză de Cristina BALTAG

Pagina precedentă

1 2