Interviu cu Mari-Ann Kelam, deputat în Parlamentul Estoniei (2)

- Care sunt relaţiile Estoniei cu ţările din nordul Europei: Finlanda, Suedia, Norvegia?

- Sunt relaţii foarte bune, aş spune chiar preferenţiale, ca între nişte prieteni care se respectă reciproc şi se ajută. Cu Finlanda, aş îndrăzni să spun, avem chiar relaţii frăţeşti, însă ele nu trebuie puse deloc sub semnul tutelei "fratelui mai mare". Sprijinul acordat de Finlanda a fost foarte important pentru noi în perioada de obţinere a independenţei şi îndată după aceasta. Legăturile culturale dintre noi, fireşti pentru nişte popoare cu rădăcini comune, sunt susţinute şi în plan economic, şi în alte domenii. De pildă, în Finlanda are loc pregătirea profesională a militarilor noştri. Cu Suedia şi cu Norvegia avem de asemenea relaţii foarte bune. Desigur, rămâne încă destul loc pentru intensificarea acestei colaborări, dar stadiul actual este mulţumitor.

- Cine este cel mai mare investitor în Estonia?

- Cred că vecinii noştri din nord, Finlanda şi Suedia, apoi Germania. Am dori o prezenţă mai puternică a investitorilor americani, însă există deocamdată nişte mici desincronizări între normele noastre comerciale şi cele americane. În general aş vrea să menţionez că, o dată cu deschiderea Estoniei către lume şi trecerea noastră la economia de piaţă liberă, am stabilit relaţii aproape cu toată lumea. Sunt plăcut surprinsă să constat că avem relaţii economice cu parteneri din ţări precum: Australia, Brazilia, Canada, China, Turcia ş. a.

- Care sunt în prezent relaţiile Estoniei cu Rusia?

- Sunt dificile, dar în continuă schimbare. Rusia rămâne pentru noi o problemă, un pericol latent, pe care nu-l putem ignora. După o lungă perioada de ocupaţie sovietică, când şi-a impus aici, prin forţa armelor, voinţa, Rusia, ca moştenitoare a acelei mentalităţi imperiale, se obişnuieşte greu cu ideea independenţei noastre. Acest sentiment de frustrare al ruşilor a fost amplificat şi de faptul că au fost obligaţi să-şi retragă armatele din Estonia. Ultimele unităţi militare ruse au părăsit ţara noastră în august 1994. Suntem cu Rusia, aş spune, într-o stare de beligeranţă în plan diplomatic. Moscova nu încetează să ne atace în instituţiile internaţionale, învinuindu-ne că nu respectăm drepturile omului, în special ale minorităţii ruse de aici. Este o acuzaţie aberantă. Rusia, ca moştenitoare a Uniunii Sovietice, nu şi-a cerut niciodată iertare pentru ocupaţia criminală care a asuprit acest popor aproape 50 de ani. Înţelegem că-i este foarte greu s-o facă, ar trebui să-şi depăşească propria condiţie şi mentalitate, dar e obligată să ne respecte măcar de acum încolo opţiunile noastre. În plan diplomatic, pentru a contracara ofensiva deloc loială şi cinstită a diplomaţiei ruse, eforturile noastre se îndreaptă spre integrarea în Uniunea Europeană şi în NATO. Avem nevoie de aceste instituţii pentru a ne asigura o protecţie economică şi militară.

- Care este, în opinia Dvs., nivelul relaţiilor dintre Estonia şi Republica Moldova şi România?

- Din păcate nu pot spune prea multe la acest capitol. Despre adevărata stare de lucruri vă poate informa Ministerul nostru de Externe. Cred că sunt, în primul rând, relaţii de ordin cultural, de interes reciproc. Ne susţinem în organismele internaţionale, există o solidaritate între noi, pentru că am avut cam aceeaşi soartă în ultimele cinci decenii. Nu vreau să spun platitudini, pentru a acoperi cumva această întrebare a Dvs. Cred însă că trebuie să ne cunoaştem mai bine, să manifestăm mai mult interes unul faţă de celălalt. Această vizită a revistei Dvs. la Tallinn mă bucură mult şi demonstrează încă o dată că dialogul şi cooperarea sunt posibile şi chiar necesare.

- Doamnă Mari-Ann Kelam, vă mulţumim.

Tallinn, 25 noiembrie 1999

Pagina precedentă

1 2