Interviu cu Mari-Ann Kelam, deputat în Parlamentul Estoniei

- Stimată doamnă Mari-Ann Kelam, vorbiţi-ne, vă rog, despre coaliţia de guvernământ din Estonia.

- Mai întâi aş vrea să spun că fac parte din partidul "Pro Patria" (Isamaaliit), un partid care a luat fiinţă încă în anul 1990 şi care s-a numit la început Partidul independenţei naţionale. Noua titulatură datează din 1995. Actuala coaliţie de guvernământ este în esenţă compusă din forţe care au colaborat între ele încă înainte de obţinerea independenţei, adică acele forţe care s-au impus în viaţa politică începând cu anul 1988, când s-a declanşat mişcarea de eliberare naţională în ţara noastră. Trei partide compun actuala coaliţie: Partidul "Pro Patria" (Isamaaliit) - 18 mandate; Partidul Reformei - 18 mandate şi Partidul "Moodukad" (de orientare social-democrată, moderaţi, cu o bună "specializare", recunoscută de mulţi, în problemele agriculturii) - 17 mandate. Aceste partide sunt recunoscute şi pe plan european: Partidul "Moodukad" este membru în Internaţionala Socialistă, partidul nostru, Isamaaliit, face parte din Uniunea Democratică Europeană, iar Partidul Reformei este afiliat la Internaţionala Liberală. Cooperăm în Parlament şi cu alte forţe, care susţin reformele şi evoluţia democratică, mai ales că diferenţele de program ale principalelor partide din parlament sunt minime în unele chestiuni. Deşi nu avem o majoritate foarte confortabilă, dialogul şi compromisul ne ajută să "înaintăm". Principala noastră preocupare este ca coaliţia de guvernământ să nu întâmpine, în această perioadă importantă pentru naţiunea estonă, probleme majore care să provină din lumea politică internă.

- Spuneţi-ne câteva cuvinte şi despre opoziţie.

- Opoziţia are un număr important de parlamentari, cu doar câteva mandate mai puţin decât coaliţia de guvernământ. Această situaţie ne mobilizează şi face ca rândurile coaliţiei noastre să fie cât mai strânse. Însă trebuie să ştiţi că nici opoziţia nu este monocoloră sau omogenă. Sunt în rândurile ei forţe care privesc nostalgic spre Rusia, dar sunt şi destule forţe care urmăresc o dezvoltare democratică a Estoniei. Partidul de centru din Estonia este cel mai mare din Parlament, deţine 28 de mandate, dar nu a reuşit să formeze o majoritate parlamentară, de 51 de mandate, pentru a putea vota guvernul. Atunci ne-am asumat această răspundere noi, cele trei partide din coaliţia majoritară pe care le-am menţionat mai sus.

- Ce ne puteţi spune despre programul partidului "Isamaaliit" (Pro Patria), din care faceţi parte?

- Este un partid de orientare creştin-democrată, aşa cum sunt cele similare din Suedia, Germania, Norvegia, Finlanda, cu care întreţinem relaţii foarte strânse. Partidul nostru este acela care şi-a asumat responsabilitatea reformelor dure, a terapiei de şoc în societatea estoniană. Mesajul nostru este direct, pragmatic, realist. Desigur, avem prevăzute în programul nostru şi măsuri de protecţie socială, în acord cu programele altor partide, în special cu Partidul Reformei. Dintre acestea aş aminti aici măsurile de protecţie a familiilor tinere, care au fost bine apreciate de electorat, mai ales că Estonia are probleme cu natalitatea.

- Puteţi afirma că Estonia a încheiat într-un fel perioada de tranziţie spre economia de piaţă şi spre o societate democratică?

- N-aş afirma acest lucru în termeni foarte categorici. Au fost create destule infrastructuri noi, a crescut nivelul de trai şi siguranţa populaţiei, dar mai există încă multe lucruri de făcut, atât în plan legislativ cât şi în plan economic. De pildă, o problemă care încă ne preocupă destul de serios este reducerea ratei criminalităţii în unele regiuni ale Estoniei... Tranziţia presupune o abordare complexă a tuturor problemelor societăţii, crearea unui cadru legislativ adecvat şi coerent. Creşterea indicilor economici în această perioadă este un semnal pozitiv foarte important şi încurajator, care stimulează întreaga societate şi o face să creadă în schimbare. Chiar dacă n-am încheiat complet încă perioada de tranziţie, pot să afirm că ceea ce am realizat până acum ne permite să afirmăm că o întoarcere în trecut este imposibilă.

- Aţi putea să ne spuneţi cum aţi ajuns la aceste succese? Republica Moldova, care a pornit practic din aceleaşi blocstarturi după prăbuşirea URSS-ului, având şi un potenţial uman de două ori mai mare decât al Estoniei, se confruntă acum cu probleme pe care lumea de aici nici nu le bănuieşte că există.

- Nu sunt un expert în probleme economice, dar ceea ce mă întrebaţi se poate afla cercetând activitatea guvernelor din această perioadă. Ceea ce pot să vă spun este că în anii '92 - '95 s-au înfăptuit nişte reforme foarte dureroase, care ne-au afectat pe toţi. Însă aceste reforme erau necesare, pentru a pune pe picioare o economie potrivită cu necesităţile şi dimensiunile ţării noastre. Giganţii industriali, moşteniţi de pe vremea Uniunii Sovietice, au trebuit să fie închişi sau restructuraţi. Muncitorii disponibilizaţi au trebuit reangajaţi sau pregătiţi profesional pentru o nouă reangajare în câmpul muncii. S-au încurajat activităţi economice specifice ţării noastre, cum ar fi cea a uleiului şi altele. Oamenii de afaceri s-au orientat imediat spre piaţa din Vest. Asta nu înseamnă că nu vrem să avem relaţii şi cu Rusia - o piaţă enormă de desfacere, dar situaţia economică foarte instabilă din această ţară ne-a obligat să găsim alţi parteneri. Vă închipuiţi în ce situaţie ne-am fi aflat acum dacă întârziam aceste reforme şi am fi rămas conectaţi numai la economia şi piaţa rusă... Dar să revin la reformele economice foarte dureroase pe care le-am făcut în primii ani după obţinerea independenţei. Ele au fost suportate de societate, pentru că au fost explicate. Aplicarea lor a fost transparentă, pe o durată de timp foarte bine calculată. Când omul ştie cât timp are de suportat o privaţiune sau alta, găseşte forţe să treacă mai uşor peste aceste greutăţi.

1 2

Următoarea pagină