Tolba cu vederi (2)

Privilegiul unei vederi, trebuie să recunoaştem, este posibilitatea focalizării privirii noastre pe ceva anume, realizându-se o lectură in profundis a ei. O linie sau o culoare, o formă sau o tonalitate este "diseminată" în mii de corpusculi, particule mici.

În aşteptarea dangătelor orologiului, care să ne deschidă porţile (un adevărat Sesam) anului 2000, o stare euforică amestecată cu o angoasă generală s-a răspândit pe întreg mapamondul. Asistăm la o proliferare neîncetată a semnificaţiilor legate de apropierea anului 2000, precum şi ca într-un soi de bilanţ, încercăm să ne reformulăm, redefinim sau refondăm identitatea şi să sincronizăm realităţile lumii în care trăim cu evenimentul care se apropie. Cifra care fixează un reper temporal - 2000 - este o umbrelă generoasă, sub care găsim adunate obsesiile, temerile noastre, visele şi dorinţele cele mai ascunse şi nemărturisite. Noi gândim şi imaginăm anul 2000, ne compunem individualitatea, profilul nostru, atât cel interior, cât şi cel exterior, public. Vederile din anul acesta nu au în vizor numai copilaşi, moşi crăciuni, peisaje de iarnă, căţei şi pisicuţe, ci un personaj inedit la bursa motivelor, un new entry: cifra 2000.

Cifra 2000 este prezentată/decorată în moduri extrem de diferite. Ceea ce ne impresionează mai mult sau ne suscită interesul în chip deosebit este prezenţa globului pământesc în aceste "compuneri vizuale" numite vederi. Diferenţa constă doar în faptul că uneori apare un singur glob, deasupra sau dedesubtul căruia este consemnat anul 2000, alteori apar deodată trei cercuri-globuleţe care umplu zerourile cifrei 2000. (Cunoaştem panica programatorilor, care se alarmau de faptul că se vor produce nişte modificări în memoria calculatoarelor, pentru care 2000 era egal cu "0" (adică nimic sau nothing şi echivala cu ştergerea/delete-ul informaţiei). Ocurenţa imaginii globului pământesc seamănă cu un soi de invitaţie la meditaţie. Şi se afirmă în acord cu ideea lui Macluhan privind "satul global". Ea spune că ştim şi ne bucurăm că suntem împreună aici pe Terra...

Nu putem omite nicidecum adjectivul "fericit", prezent în toate urările de bine şi sănătate din vederi. Ceea ce ne aminteşte de semnificaţia de reînnoire a sărbătorii şi este în acord cu logica publicităţii, dată de "fericirea ca obligaţie".

Un An 2000 Fericit! Happy new year 2000! Bonne année 2000! Ein Gutes Jahr 2000! Felice Anno Nuovo! Prospero Ano Nuevo! Gelukkig Nieujaar!

Dupã un mileniu neliniştit şi dezechilibrat (şi de altfel orice modificare mai responsabilã de registru aduce cu sine o schimbare de macaz - Georges Duby, Anul 1000), cu atâta suferinþã, vãrsare de sânge, boli, vicii, erezii şi ideologii, aşteptãm şi dorim altceva de la anul 2000. Ultimul secol a înregistrat, în acest sens, ritmul cel mai alert de rearanjare de decoruri: curentul numit "vitezificare", douã rãzboaie mondiale, un holocaust şi-un gulag, rãzboiul rece dintre þãrile pactului de la Varşovia şi cele membre NATO, inventarea bombei atomice, bombardarea oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki, zborul primului om în cosmos, "colonizarea" lunii, apariþia SIDEI, cãderea Cortinei de Fier...

Acest ultim secol al mileniului, pe care ne pregătim să-l încheiem, a adus multe schimbări de paradigmă. Căci pe lângă fizica cuantică şi cea relativistă, revoluţiile politice care au marcat începutul sec. XX, au fost inventate mai apoi şi teoria catastrofelor, a fractalilor, a structurilor disipative, a haosului şi a atractorilor stranii, precum şi a sinergeticii. Toate acestea închid un cerc şi deschid un altul, inaugurează o altă dimensiune a existenţei umane, în care condiţia omului va fi foarte solicitată şi acesta va avea un nou chip. Oamenii de ştiinţă aproximează acest profil, dar nu pot spune exact care sunt trăsăturile lui. Oricum, este o stare generală de nelinişte şi îngrijorare, pentru că această explozie informaţională poate fi alienantă, dacă îţi lipseşte firul Ariadnei, furnizat de semiotică, de-a lungul perindării tale în labirintul de ştiri şi date. În acest timp se va pune accentul mai mult pe comportamentul materiei şi nu pe materialitatea formelor, pe structura şi compoziţia acesteia. Trăim un moment de simbioză (încheierea unui traseu existenţial), unul care se apropie de vârsta arhetipală în care morala (credinţa), arta şi filosofia reprezentau un tot întreg, pentru că societatea informaţională ne conduce spre aceea a cunoaşterii, în care semnul este fundamental.

Suntem mai aproape de timpul poveştilor şi amintirilor lui Creangă, în care fiecare istorioară sau poznă era un rit de trecere sau o parolă de acces spre universul "plin de înţelesuri". Unde un lucru avea puterea de a semnifica, de a purta ceva cu sine, capacitatea de a ne arăta, dincolo de aparenţă, forma sa exterioară. Pentru că aşa cum ne spune şi U. Eco în Structura absentă, nivelul nostru de înţelegere parcurge trei stadii: iconic, compozit şi tropic, subliniindu-se faptul că noi suntem mereu atenţi la conotaţia unui mesaj, încărcătura sa metaforică, pragul-conţinut.

Pagina precedentă

1 2 3

Următoarea pagină