|
Geometrismul şi "nomadismul" formelor sunt două calităţi care ghidează ritmul în pânzele Korei Niţu. Epurată de detalii şi împestriţări inutile, pictura ei se impune prin sobrietatea atmosferei conţinute, dar şi prin efectul anesteziant ce emană de pe aceste suprafeţe. Ritmica calculată şi frântă conţinută în spaţialitatea cadrului - mereu restrictiv - , se află la antipodul dezinvolturii şi stupefiantei dezordini ce se citeşte în panourile lui Marcel Bunea. Acesta se comportă aidoma lui Gargantua, personajul rablesian, ingurgitând, pe nerumegate, cât mai mult spaţiu. Bunea se războieşte cu spaţiul. Numai că e o iluzie să crezi că dimensiunea respectivă poate fi vreodată cucerită definitiv. De aici apar diverse sugestii şi urme figurative, elemente care au obţinut girul certitudinii şi al "necondiţionării". Omul şi lucrările există şi dincolo de reprezentarea lor. Nu ştim niciodată ce fac lucrările şi cum se "comportă" sensurile în afara atenţiei noastre, le putem doar privi, eventual, pieziş. Este chiar lucrul ce lipseşte, adesea, reprezentării artistice. Zona aceasta incriminează sensuri, ne sugerează conştiinţa faptului că multe vor rămâne neînţelese, nedesţelenite, necitite, necunoscute, neobservate, mereu, însă, asmuţindu-ne.
octombrie, 1999
Note:
1) Datorez în bună măsură reflecţiile din acest text tipului de gândire estetică a grupului "Hermeneutica medicală", din cel de-al doilea "val" al conceptualismului moscovit, în speţă textelor lui Serghey Anufrief. Textele teoretice, cât şi instalaţiile, "obiectele" şi "acţiunile" acestui grup au fost deosebit de "gustate" în Occidentul începutului de deceniu nouă.
2) Apud, Linda Hutcheon, Politica postmodernismului, Bucureşti, 1997, pag. 8
3) Reprezentation or Simulation in the End of Reality, Bratislava, 1994.
|
Vladimir Bulat
Inapoi la cuprinsul numarului