Anul trecut, ca şi în anii precedenţi, am citit mai mult decât am scris. Cum e şi firesc. Tristeţea mea, a celui care cumpără şi primeşte atâtea cărţi şi redactează numeroase manuscrise, e că nu reuşesc să citesc tot ce mi-aş dori. Constat însă, ca cititor cu oarecare experienţă, că există persoane care scriu de şapte ori mai mult decât citesc sau… nu citesc deloc. Îmi pare rău pentru ele, chiar mă încearcă un sentiment de milă, pentru că nici nu ştiu ce pierd. Lectura este „zăbava” cea mai fascinantă pe care şi-a inventat-o omul, pentru a se completa şi a se simţi mai puţin singur. Şi nu sunt niciodată singur cu autorii mei favoriţi. Iar lista lor în fiecare an e întregită de alte titluri. Problema e cum să reuşeşti să ingurgitezi/asimilezi noutăţile, şi dacă pot acestea să „disloce”, într-o scară a preferinţelor subiective, vechi opţiuni de lectură, „cotoare” în raft cu care te-ai obişnuit, titluri ce par imuabile. Nu fiecare an editorial se poate lăuda cu asemenea performanţe.
2010 a avut, după părerea mea, multe apariţii de valoare. Înşiruirea pe care o propun este doar o selecţie din ceea ce am reuşit să citesc.

Poezie
1. Ion Mureşan, cartea Alcool; 2. Mircea Cărtărescu, Nimic. Poeme (1988-1992); 3. Liviu Ioan Stoiciu, Pe prag (Vale-Deal); 4. Grigore Chiper, Roman-simulacru; 5. Traian T. Coşovei, Aerostate plângând; 6. Maria Şleahtiţchi, Oleandrii mă strigă roz; 7. Liliana Armaşu, Singurătatea de miercuri; 8. Nicolae Leahu, Aia; 9. Doina Ioanid, Ritmuri de îmblânzit aricioaica; 10. Robert Şerban, Moartea parafină; 11. Irina Nechit, Copilul din maşina galbenă; 12. Ioan Morar, Paloarea; 13. Radu Vancu, Sebastian în vis.

Proză
1. Ovidiu Nimigean, Rădăcina de bucsau; 2. Radu Pavel Gheo, Noapte bună, copii!; 3. Gabriela Adameşteanu, Provizorat; 4. Mircea Cărtărescu, Frumoasele străine; 5. Nichita Danilov, Ambasadorul invizibil; 6. Ioan Groşan, Un om din Est; 7. Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea; 8. Matei Vişniec, Domnul K. eliberat; 9. Val Butnaru, Casa Cartea nomazilor din B.; 10. Bogdan Suceavă, Noaptea când cineva a murit pentru tine.
O remarcă: Generaţia 80 a dominat anul literar 2010, confirmând prim-planul pe care îl deţine în literatura română şi demonstrându-şi resursele-i impresionante.

Eseu, memorialistică, publicistică
1. Dorin Tudoran, Eu, fiul lor. Dosar de securitate; 2. Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut; 3. H.-R. Patapievici, Ultimul Culianu; 4. Andrei Pleşu, Note, stări, zile; 5. Livius Ciocârlie, Cartea cu fleacuri; 6. Adrian Marino, Viaţa unui om singur; 7. Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei educaţii; 8. Ioana Pârvulescu, Cartea întrebărilor; 9. Leo Butnaru, Ruleta românească; 10. Vasile Ernu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc; 11. Lucian Vasiliu, Sciatică de Copou. Tablete şi enunţuri civice. 12. Nora Iuga, Berlinul meu e un monolog.

Critică şi istorie literară
1. Ion Bogdan Lefter, 7 postmoderni: Nedelciu, Crăciun, Müller, Petculescu, Gogea, Danilov, Ghiu; 2. Daniel Cristea-Enache, Lyrica magna. Eseu despre poezia lui Nichita Stănescu; 3. Tudorel Urian, Vieţile lui Alexandru Paleologu.

Debut
1. Maria-Paula Erizanu, Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o.
Un debut excepţional, cum puţine au fost în spaţiul românesc în ultimii ani. Un text vibrant, care combină supleţea stilului cu maximalismul etic, specific tinereţii. Sper că a doua carte a autoarei să confirme un nume.

Traduceri
1. John Updike, Rabbit e bogat; 2. Amos Oz, Să nu pronunţi: noapte; 3. Thomas Pynchon, Curcubeul gravitaţiei; 4. Umberto Eco, Cimitirul din Praga; 5. Allen Ginsberg, Howl şi alte poeme. Antologie 1947-1997; 6. Orhan Pamuk, Muzeul inocenţei; 7. Dubravka Ugresic, Ministerul durerii; 8-9. Andrzej Stasiuk (două cărţi), Nouă şi Fado; 10. Paul Auster, Un om în întuneric. (…)

Traducerile, unele excelente – cărÅ£i parcă scrise direct în limba română -, alcătuiesc un capitol important în economia lecturilor mele. Mă bucur că a continuat ÅŸi în 2010 seria Updike de la Humanitas, în inspirata traducere a lui George Volceanov. Pentru 2011 aÅŸtept cu nerăbdare, sper să nu întârzie, traducerile din Michel Houellebecq (La carte et le territoire) ÅŸi Jonathan Franzen (Freedom).

Åži un bonus muzical - traversez un interval italian – pentru cei care… mai ÅŸi citesc:

http://www.youtube.com/watch?v=dueEkCsjBfE&feature=player_embedded

Lectură plăcută!

learning Russian…

precum rugăciunea sau meditaţia
care nu plictisesc niciodată
tot aşa priveam la nesfârşit filmele lui
Tarkovski în anii studenţiei mele sovietice
(pe atunci filmele lui erau o formă de rezistenţă prin cultură
pe care noi o îmbrăţişam orgolioşi şi voioşi la grămadă)

ţin minte ne adunam clandestin în localuri de la periferia oraşului
- spaţii obscure cu pereţii aspri şi groşi ca
nişte camere de tortură (cred că am auzit o
dată urletul unei fiinţe chinuite, dar n-am
mărturisit nimănui, zicându-mi că poate e
vreun reflex al imaginaţiei mele sau vreo
reminiscenţă de lectură – o, ce mult citeam pe atunci!) -
plăteam câteva ruble pentru un bilet de intrare
ÅŸi un fost profesor de ateism ÅŸtiinÅ£ific – Moghilnîi -
făcea întotdeauna o mică introducere la film
îndemnându-ne să vedem-să simÅ£im-să înÅ£elegem-să formulăm…

de-atunci păstrez câteva definiţii
care pun o măsură agitaţiilor mele formative
şi se constituie într-un conspect eliptic a ceea
ce găseam eu mai bun în spiritul rus:
“Andrei Rubliov” – teologia frumosului,
“Stalker” – necesitatea debarasării de prejudecăţi,
“Oglinda” – importanÅ£a memoriei,
“Nostalgia” – descumpănirea intelectualului între Occident ÅŸi Orient

în josul paginii alte note fugare
“să găsesc poezia lui Arseni…, să ascult
Bach, patimile, să privesc zăpezile lui Bruegel”…
precum şi acest rând ca un vers al unui poem
pe care nu l-am mai scris niciodată:
“o Siberie îngheÅ£ată prin care merg plângând…”