Viaţa petrecută sub o plapumă de vise

plapuma de vise

viaţa petrecută

sub o plapumă de vise

multe şi mari –

lucrurile mari

sînt puse-n lumină

de cele mărunte:

o vorbă de duh

o cafea fierbinte

o salamandră

în căutarea culcuşului de iarnă.

netrăitele-mi toate

adunate sub aceeaşi

plapumă de vise

mărunţite de vremi.

Radnaborberek

(Valea Vinului)

Radnaborberek

E locul unde

Aşteptarea

Luminii e

Iluminată de-un pui de

Salamandră coborît din

Munţii Rodnei în căutarea

Mîinelui care la rîndu-i îşi

Aşteaptă printre ploi mocăneşti

Ghetele de

Iarnă şi

Căldura dătătoare de poimîine...

haiku

un ţîr de soare

şi-un pui de salamandră

pe-o dîră de drum

ieşeană

o lacrimă de bronz

pe obrazul drept

al unui înger nins

fulgi de funingine

pe fruntea stinsă

a urbei

stoluri de ciori

cît roata cerului

în amurg

deşertul subkutan

din cînd în cînd

fiori fini irigă

deşertul subkutan

în rest – ghemotoace

de capete de gînduri

de presupuneri şi fire

de aţă colorată

pe care ezit să le-nşir –

trebuie să rămînă şi lucruri nespuse

nu?

stau

stau la masa din bucătărioară

cu o tărie-n faţă

mă uit pe geam

la plopul mort. crengi uscate

fracturate de timp. sfîrşind brusc

înţepînd cerul gri de nea

într-una din ţepe o

pasăre-petrol

mîndră şi plictisită şi

parcă

înţeleaptă cît un secol şi jumătate

(aviz masculilor cu scula-nfiptă-n cerul

                                                gurii:

eternitatea-i feminină!)

mai încolo, blocurile-culisă

neverosimile adesea. nuanţe cromatice

de-o reţinere bellă

mi se impregnează zi de zi

pe retina timpilor morţi

fructele ezitării

aşa se pare: totul e fugă.

pe partea hoitului viermii aşteaptă.

cu reţinere, creierul stă pregătit.

în peşterile de ceaţă ale serilor

strălucesc aceleaşi fructe ale ezitării

ce-nmulţesc întunericul.

în paharul cu apă, sucul de citrice,

                                    îmbogăţit

cu magneziu. o gură de. una

peste alta, orele nopţii năpîrlesc.

cu sînge de peşte plutesc prin ceaţă

                                    din peşteră-n

peşteră. zilele, piatră surdă,

una după alta, una peste alta

fără urmă de sunet, toate se sting.

fuioare de fum

cioburile lucesc a umezeală.

sarea fără pîine, pîinea fără sare.

zborul se sfîrşeşte

într-o pîrloagă.

spinări încovoiate de pisici întărîtate

îmbogăţesc ezitarea. uneori clipa

îşi este suficientă sieşi. reci

imuabile fuioare de fum.

rebelele

frigul din casă rebel

mă fumează

frigul din casă rebel

ceasul cu pendul auriu

mă fumează

ceasul cu pendul auriu

bătăile inimii rebele

mă fumează

bătăile inimii rebele

pe cînd vrăbiile cartierului cipciripă

umilinţa! umilinţa!

cipciripă vrăbiile cartierului rebel.

realitate şi joc

realitatea începe acolo

unde-ncepe durerea

sfîrşeşte jocul

democraţia solitudinii

într-un colţ al minţii fiecăruia

e cîte-un capăt de lume.

începutul e în celălalt.

între:

junglă şi deşert

dealuri şi văi

mări şi ţări

rîuri şi munţi

hărţi şi cărţi

termopane şi betoane

cuvinte spuse şi nespuse –

la alegere toate.

duminicală

plouă.

plouă mărunt

din cer cărunt.

ora albastră

se ofileşte-n glastră.

cine schimbă apa?

Ragazza, una grappa!

tristesse oblige

- o licenţă –

în butoiul cu tristeţuri triste

vechi şi noi

zace-un saxo(fo)n înconjurat de piste

false, înfundate, goi.

27.03.07

azi am intrat la Casa Cărţii

(nu ştiu ce mi-a venit –

n-am mai fost la Casa Cărţii

de anul trecut!)

am răsfoit cîteva cărţi

citit cîteva rînduri

şi m-am întristat

am ieşit

mi-am aprins o ţigară

şi-am luat-o încet

spre Mircea.

dar grecesc

dar

eu nu-s decît eu

şi să fiu ceea ce sînt

mi-e tot mai greu.

mică baladă din nicolina

un bărbos cu biblia sub braţ

şi-un pepene în mînă:

aruncă ţigara

şi cumpără-ţi

un pepene!

cînd îi văd pe zeloşi

prozelind cu biblie şi barbă,

fumul de ţigară mi se pare

întruchiparea sfîntului duh

al toleranţei.

stăteam şi priveam

stăteam în baie

priveam pereţii din jur

de prin colţuri atîrnau

plase fine de păianjen

mă uitam la ele şi

parcă vedeam

imagini din viaţa

sentimentală

a celui care

stătea şi privea.

03.07.05

scrii

şi scriind

înaintezi din frază-n frază

pînă-n clipa-n care

o iei în freză

dar miza-i alta

miza-i atunci cînd are iz de viaţă -

c-o fi

că n-o fi în criză

apropo de criză:

orice-naintare ne’ncetată aduce-n cauză

golirea frazelor de sens şi transformarea crizei

pentru cel care nu e chiar pe fază

într-o doză de dispreţ –

ars amandi

tăcerea mea

înlăuntrul

tăcerilor tale

dorinţele mele

înlăuntrul