Dacă am şti să vorbim unii cu alţii

Cântec mut

În tocul uşii crestate

o mie de voci tăinuite

îşi potrivesc coardele

răguşite

toate sunt ale mele

şi nici una a mea.

Dacă am şti

Dacă am şti să vorbim unii cu alţii

vorbele goale n-ar avea ecou

mai multe decât ne-a spus tăcerea

care s-a lăsat grea şi de neîndurat

nimeni nu ne poate spune

ceea ce-am perceput într-o clipă

ne-a apropiat ca pe nişte siamezi

dificilă muncă mai e şi tăcerea

cu atât mai mult acum

când bătăile inimii

au organizat flagrantul.

Dureri de cap

E pretutindeni

dar niciodată acolo unde suntem noi

fiindcă toţi o plac

tuturor şi fiecărui în parte

în odăile intimităţii e necredincioasă

precipitaţi

o căutăm la o margine de pădure

în patul presărat cu petale de trandafir

în ochii blânzi pe insulele canare

ca până la urmă să nu ne-alegem cu

                                                nimic

ce noroc că de prisos e totul

în afara febrei ce ne-a dat dureri de cap

şi oarba credinţă că există fericire

pe lumea asta

dacă nu-ţi iei zi de odihnă

şi nu stai cu mâinile în sân

e ca şi în mâinile tale.

Pârg

Şi legată de două cămile

la fel de lacomă te voi respira

pârguirea nu mă sperie

simt mâna lui dumnezeu

în mâna mea.

Subiect deschis

Ceva care a început atât de frumos

nu poate să se termine aşa dintr-odată

mai potolită dar continuă

pentru cine o va ţine minte

şi în al nouălea cerc

decembrii lui şi ianuarii mei

într-un râsu-plânsu s-au surprins

mâna nu i se ridică să le facă cruce

şi lasă subiectul deschis.

Pastilă de calmare

Vântul de muguri

pe sâni cu gura

parafă cu premeditare

pune – arsura

zidul din imaginaţie

cade de pe picioare

cep dă extazului

pastila ta de calmare.

Preaviz

În acea zi

lumina a intrat pe o uşă

şi a ieşit pe alta

căutându-şi de drum

abătută.

Pedeapsă albastră

Dacă am ochi albaştri

nu crede

că cerul meu e mai senin

viaţa îşi bagă degetele-n ei toate

mânjind şi pe profan şi pe sfânt

rar admiraţi şi doar pe furiş 

în oglindă când îmi sar în faţă

fără a le da crezare vreodat

complice eu un zâmbet le trimit

ei orbitele goale – îmi arată.

Viii pot să aştepte

Cum a fost cu adevărat

dar cum să fie –

cea cu parul şi funia

ştie mai bine

speranţa e un leş

zilele ca nişte văduve

crăciun negru, paşte alb

fără ancoră – vorbele

de-aici ori de-altundeva

prin creier îmi umblă acu

fiecare din noi e celălalt

viii pot să mai aştepte, morţii – nu.

Viitor

Gândul meu ca o mină

clipa fragmentează

şi orizontul se-adânceşte mereu.

Poetul

Nopţile albe şi zilele negre

au fost unicul lui capital

şi nici un asociat

la rarele tale bucurii viaţă

întotdeauna a fost ultimul ajuns

de ce l-ai lăsat să plece primul?

Nuanţă

Şi eu am aceiaşi nuri

şi prin legea numerelor mari

la fel am fost făgăduită

să potolesc foamea gurilor înfometate

diferenţa dintre noi  

e ca dintre o gustare exotică

şi una care-ţi dă saţietate

înainte de-a o pune pe limbă.

Fatalitate

În vâlvătaia de vânt şi ploaie

cu compasiune febril

când cămaşa de pe frânghie

m-a îmbrăţişat cu aerul tău

să-i mai desfacă mânecile goale

n-a putut nici dumnezeu.

Ce fericire

Humusu-i acelaşi pretutindeni

acum de arminden – afânat 

şi ca cel mai iubit dintre pământeni

în grija altora m-am lăsat

întinzându-mă cu toată greutatea

                                    trupului

pe fundul gropii presărate cu flori

buimac mortului lungit – i-am zis

                                    – scuzele mele

şi faţa ca un felinar i s-a luminat:

„Nu mă supăr – mulţumesc şi

                                    groparilor –

pentru că m-au întors pe altă parte

nu mai suportam oasele-mi amorţite

ce fericire aceste întâlniri inopinate

de peste veac!”

În apele tale

Primăvara se joacă cu focul

şi ochii noştri se-aprind languros

poţi să ţi-i acoperi cu mâinile

dar nimeni nu te poate sili

să nu trăieşti în apele tale.

Înţelepciune

Când se închide un drum

altul se deschide

dacă nu se deschide un drum

atunci o cărare printre bălării

dacă nu o cărare –

o groapă sigur

pe măsura ta.

Ochii

Cele de circumstanţă

tremură se usucă-n gură

într-însele îndesate

sună ca dintr-o altă limbă

fluent cu emoţii definitive

fără să se-mpotmolească

cu prepoziţii şi conjuncţii

pot doar ei să vorbească,

pe cuvânt,

despre toate grav

sau ca despre nimic

nici gratiile pleoapelor

nu-i fac să tacă

ceea ce nu se cade ştiut.

1