Varujan Vosganian. Cartea şoaptelor. Proză. Editura Polirom.
Cartea şoaptelor începe într-un registru pitoresc, pe o străduţă armenească din Focşaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspăt prăjite şi miresmele din cămara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele şi fotografiile bunicului Garabet. „Bătrânii armeni ai copilăriei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit întâmplări delectabile, ci fapte de-a dreptul neliniştitoare. Povestind, ei încearcă să se despovăreze de o traumă – a lor şi a predecesorilor. Istoria genocidului din 1915 împotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniţi în Cercurile Morţii, în deşertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului îşi află în paginile de faţă o ilustrare cu adevărat răvăşitoare.
„Poetul, teoreticianul şi excelentul povestitor Varujan Vosganian debutează cu un roman amplu, populat cu caractere dense, vii, memorabile, propunând o interesantă construcţie narativă: istoria dramatică a peregrinărilor şi suferinţelor armenilor este întreţesută cu trauma propriei familii. În tonuri de o dulce-amară nostalgie, fatalitatea ce-şi cască lacom gurile este cel mai adesea învinsă de o vie bucurie şi vigoare a existenţei. O mână de meşter de prim rang – dacă va vrea să se consacre genului! – se întrevede cu fermitate de pe acum.” (Nicolae Breban)
Daniela Zeca. Istoria romanţată a unui safari (roman). Polirom, 2009
„Istoria romanţată a unui safari este un roman exotic, care nu povesteşte atât despre lumea arabă, cât despre mirajul ei. Alcătuit ca o culegere de povestiri, văzute prin ochii unei europene îndrăgostite, cartea uimeşte prin stilul matur, sigur şi voluptuos. Daniela Zeca are forţă narativă, inteligenţă şi mult talent, amestecul de senzualitate şi pitoresc fiind susţinut de o emoţie epică egală, autentică, eliberată de bine-ştiutele ambiţii auctoriale: personalitatea scriitoarei se topeşte în fraza ritmată (după modelul versetelor coranice) şi mai ales în calitatea evidentă a imaginilor. Ea nu povesteşte, ci creează limbajul povestirii, unul pe cât de simplu ca informaţie, pe atât de bogat în sugestii, distribuite fără economie în zona vastă a psihologiei sociale, ceea ce şi constituie marca acestei cărţi, imposibil de citit pe sărite sau în reprize.” (Doina Ruşti)
Inapoi la cuprinsul numarului