TIFF 2009 – 200 de filme în 10 zile

Am ajuns la TIFF în ziua de joi, 4 iunie, cu patru zile înainte de terminarea festivalului. În după-amiaza acelei zile urma să aibă loc o întîlnire dedicată situaţiei cinematografiei din Republica Moldova, proiecţia cîtorva filme produse la Chişinău şi un concert al unei trupe de la noi. Nu cunosc în ce fel s-a născut ideea de a dedica şi Republicii Moldova o suită concertată de evenimente, dar cert este că faptul a flatat şi a impresionat plăcut multă lume.

Indiferent, însă, de cît de mult aş fi fost marcat de atenţia pe care ne-a acordat-o TIFF-ul nouă, moldovenilor, recunosc că nu am avut cum să scap de euforia generală, ori TIFF a însemnat pentru Cluj nu doar cel mai important festival de film din România, ci şi un eveniment complex, care a durat 10 zile. Zece zile de filme bune, proiectate în zece săli şi curţi, de la 10 dimineaţa la 10 seara; întîlniri cu realizatorii filmelor; vernisaje de fotografie; dezbateri; publicaţii concepute în special pentru festival, concerte şi recepţii sofisticate.

De ficţiune, documentare sau scurtmetraje, filmele de la TIFF au acoperit domenii dintre cele mai diverse. Au fost filme despre boschetari români, care participă la campionate mondiale de fotbal; despre pescuit sportiv, unde peşti sunt oamenii; despre taţi forţaţi de soartă să accepte calm sinuciderea fiilor; despre copii care nu înţeleg şi părinţi care nu ştiu să explice şi tot aşa. Una peste alta – mai mult de 200 de filme din toată lumea şi despre toată lumea.

Filmele, grupate pe categorii, au avut cîteva proiecţii în locaţii şi la ore diferite, pentru a putea fi văzute de cît mai mulţi. Impresia noastră este că nici un film adus la festival nu a fost de umplutură. Fiecare dintre ele – mai bun sau mai puţin bun – a avut culoare şi a spus ceva. Dincolo de o simplă proiectare, organizatorii s-au străduit să aducă în scenă, la final, persoane din echipa de realizatori a filmului, care au sporit atmosfera de festival şi au avut întotdeauna de istorisit cîte ceva interesant pentru un public curios să afle detalii din culisele filmului.

Festivalul, cu ajutorul generos al sponsorilor săi şi prin decizia unui juriu internaţional, a oferit un număr de 22 de premii. Premiul cel mare – Transilvania, a fost împărţit de două pelicule şi anume Nord, de Rune Denstad Langlo din Norvegia, şi Poliţist, adjectiv, de Corneliu Porumboiu. Nord a luat şi premiul pentru imagine. Primul film este povestea amuzantă a unui norvegian care decide că trebuie să parcurgă un dificil traseu de iarnă, presărat cu oameni şi situaţii ciudate, pentru a ajunge la familia sa, de care a fost despărţit, iar al doilea vorbeşte despre soarta unui poliţist de provincie dezamăgit de meseria sa. Menţionăm că filmul lui Porumboiu  a fost lansat şi premiat la Cannes - premiul FIPRESCI şi premiul juriului secţiunii Un Certain Regard. Premiul pentru regie i-a fost acordat lui Barmak Akram pentru Kabuli Kid – despre o mamă care îşi lasă copilul într-un taxi, în Kabul, şi taximetristul a cărui viaţă e dată peste cap de eveniment, iar premiul publicului a revenit peliculei Machan de Uberto Pasolini - o coproducţie Italia-Germania-Sri Lanka despre un grup de srilankezi care îşi propun să ajungă în Germania sub pretextul că formează echipa naţională de handbal a Sri-Lankăi.

Momentele deosebite în cadrul festivalului au fost premiera unor filme ca Anticristul (Antichrist) al lui Lars von Trier sau Acasă (Home) de Yann Arthus-Bertrand, produse în 2009, dar şi pelicula din 1927 a lui Alfred Hitchcock – Chiriaşul (The Lodger). Remarcabilă a fost prezenţa, în cadrul unor evenimente speciale gîndite de organizatori, a regizorului Dan Piţa şi a actorilor Mircea Albulescu, Florin Piersic şi Claudia Cardinale. Întîmplător sau nu, ultimii doi s-au aflat în faţa publicului în acelaşi timp, fapt care i-a oferit lui Piersic posibilitatea unui discurs-rafală încărcat de ospitalitate, trecînd în afecţiune, adresat colegei de meserie.

Pentru că organizatorii s-au străduit să transforme festivalul într-un eveniment complex, au existat, pe lîngă filme, şi o serie de discuţii despre cinematografie, dar şi concerte. Au fost zile consacrate culturilor rromă şi maghiară, o zi dedicată copiilor şi alta cinematografiei din Republica Moldova. Filmele din stînga Prutului, prezente la TIFF, au fost: 800 de cai în violet şi Ţara poveştilor de «Goga» Agadjanean, Agonia surzilor de Ion Terguţă şi Lupii şi zeii de Sandu Vasilache; scurtmetrajele Covorul de Otilia Babară, Discoteca se amînă de Viorel Mardare, Fantezie feminină de Sergiu Ciorescu, O poveste despre o babă de Emanuela Iorga, Switch de Artur Erhan, Un frappe la Iaşi de Serge Zănoagă şi documentarele Maria, Mărioara de Silvia Mârzenco şi Ştefan Babară, Regina Maria de Olga Pascari.

În seara zilei de 4 iunie, reprezentanţi ai cinematografiei basarabene au fost invitaţi, alături de colegii lor din dreapta Prutului, să discute despre situaţia cinematografiei din Republica Moldova şi posibilităţile de colaborare, la o întîlnire moderată de Dumitru Marian, directorul casei de producţii „Altfilm”. Printre cei prezenţi s-au numărat: directorii festivalului – Tudor Giurgiu şi Oana Giurgiu, regizorii Sergiu Prodan şi Viorica Meşină, Igor Cobileanschi, Pavel Brăilă, Corneliu Porumboiu, Radu Munteanu, operatorul Veaceslav Cibotaru, directorul „Moldova Film” – Aurel Mateuţă şi alţii. Liniile principale ale discuţiilor s-au referit la deosebirile principiale ale organizaţiilor ce-i reunesc pe producătorii de film din cele două state; la oferta avantajoasă pe care o pot oferi studiourile basarabene, în cazul unor eventuale colaborări, producătorilor din Vest; la prezenţa pronunţată a producătorilor ruşi în Republica Moldova şi la prezenţa slabă a producătorilor români în regiune. S-a descîlcit îndelung dar, sperăm, exhaustiv aspectul aparent absurd al sistemului distribuţiei de film din Republica Moldova, sistem care presupune – în cazul unui film românesc – tranzitarea Moscovei. În cîteva cuvinte, problema constă în faptul că nu există acorduri directe între reţeaua de cinematografe din R. M. şi casele de distribuţie din dreapta Prutului, dar există o colaborare eficientă cu sistemul de distribuţie moştenit de la U.R.S.S. Astfel, pentru ca un film românesc să ajungă intact la Chişinău nu doar în cadrul unor evenimente speciale, ci spre a fi proiectat în scopuri comerciale, acesta trebuie să fie inclus în sistemul de distribuţie de la Moscova – pe de o parte, iar reţeaua de cinematografe din R. M. să-l solicite Moscovei (cu menţionarea „fără traducere”) – pe de alta. La cîteva ore după întîlnire, doritorii au avut ocazia să asiste la un concert al trupei chişinăuiene de brit-rock Snails – aflată la Cluj pentru a doua oară în acest an.

În încheiere, ţinem să-i felicităm pe organizatori pentru efortul de a aduce o parte importantă din filmele de la festival, după terminarea acestuia, la Sibiu şi Bucureşti şi să ne exprimăm speranţa că în anii următori astfel de acţiuni post-festivaliere vor include şi Chişinăul – un loc în care există un public educat, dar văduvit deocamdată de accesul la filme de calitate.

1