Ceva numai pentru mine

(se lipeşte de corp. ca liniştea)

ascult

îmi pun mâinile în poală şi

ascult

asta e

tot

ce pot face/

asta e

tot

ce am învăţat

(pot s-o fac şi

când durerea curge pe toată suprafaţa
                        pielii mele şi picură

când tot ce am vrut vreodată e
                        pe fade aut

nu vine de la mine

e în mine dar

nu vine de la mine

nu se schimbă nimic

doar o fiinţă îngenunchează pe covor

                           alături de

altă fiinţă/ acum una s-a ghemuit şi

   plânge/ acum cealaltă o ia

de mană şi

nu se schimbă nimic

ca atunci când trebuie să

iei o decizie şi

paralizezi şi

asta e cea mai bună decizie)

piane si

discuri zgâriate şi

clinchete

aceeaşi notă

repetată

ca tremurul unui copil iarna

la un colţ de stradă

ce se poate face cu

mine

ce se poate face cu

de unde calm

calmul vine

mereu

din altă parte

nota pe care o

cântă acum e

mai lungă decât poate să

ţină respiraţia mea

/ de unde să iau linişte

de unde să iau /

trebuie să tac şi

să fiu bun

dacă fac asta nu mint

dacă fac asta nu

pot jigni pe nimeni

tăcerea are aceeaşi formă ca

               şi dragostea

îmi apasă umerii

clipoceşte înăuntru

aerul rece mi se

lipeşte de braţe

când se roteşte

ventilatorul nu

mai are aripi şi

e un disc continuu

dintr-o singură bucată

am scos la balcon florile din cameră

uneori picăturile de apă de la

aerul condiţionat al vecinilor de sus

se lovesc de marginea balconului meu

acoperită cu tablă

vreau să-mi fie frig

vreau să fiu treaz

până la capăt

acum e

zgomotul ventilatorului şi

se întind spre mine din boxe

note lungi şi calme ca

nişte mângâieri

sunete de pian şi clinchete suprapuse.

noaptea maşinile trec mai rar şi

   huruitul lor se aude mai tare.

spaţii goale – cum să umpli

               spaţiile goale –

să fac spaţii goale

multe

înăuntru

vreau să învăţ lucruri noi.

ochii ţintă în ecran – până se fac roşii – până trebuie să-i acopăr cu palmele.

[tricoul meu negru se lipeşte

               de corp. ca liniştea

tricoul meu negru de pe care culeg

   scame când ceilalţi dorm

tricoul meu negru se electrizează

mă electrizez]

(altfel mă blochez)

trebuie să

fie cineva

să-mi spună ce

trebuie şi ce nu

altfel mă blochez

altfel fac

numai lucrurile pe

care le

citesc/altfel

tăcerea e ca

atunci când te doare

ca atunci când

intră cineva în tine

fără să te pregătească

sau

ca atunci

când cineva îşi

întinde mâna spre faţa ta şi împinge

degetele pătrund în ochi

în nas

în gură şi

asta e tot o formă a lui

de a

intra in tine

„cei ca noi sunt

singuri şi e numai

moartea în faţă care

mângâie

te scoate

şi când e ea în

faţă totul

e bine

când moartea e în

faţa ta

totul e

bine

moartea e prietenul care mă

învaţă lucruri

fiecare pas calculat

fiecare pas bun

fiecare moment astfel

încât

dacă se repetă

voi spune că e bun”

aşa îmi spui tu

dar când mă gândesc la moarte e

numai un

gol/mi se deschide în faţă şi

trebuie să-l

umplu cu ceva

să-mi fii alături

să fii aproape

***

te întinzi pe

masă/mă

aplec/îmi

lipesc plexul de margine

(singura poziţie în

care pot respira ok noaptea

singura în care

respiraţia nu

şuieră ca

o macara defectă

e când îmi las capul pe genunchi)

n-ai vrut să

mă laşi să te

îmbrăţişez şi

ţi-ai întins buzele spre mine

eu mi-am

lipit obrazul de

bărbia ta şi

te-am atins pe ceafă

unii se culcă peste copii şi

îi apasă cu greutatea lor

până încetează să se

mai zbată şi

corpul lor se

face flasc

unii se culcă peste spatele meu

se ating cu

pieptul de umerii mei

„autonomie, diferenţă, un specific al dorinţei şi al plăcerii, o relaţie diferită cu corpul feminin, un fel de a vorbi, de a scrie – dar niciodată seducţie”

de ce niciodată seducţie

asta e ceea ce fac atunci când

tu spui că ceea ce fac e

să seduc pe cineva

doar că pe lângă un fel de

a vorbi, de a

scrie mai e şi

un fel de a asculta

(aşa cum îmi

ascult respiraţia când e

noapte şi

îmi las capul pe genunchi)

(ceva numai pentru mine)

vreau să faci ceva numai pentru mine –

să dansezi cu mişcările tale dezarticulate sau

să şopteşti –

când se întâlnesc cu oamenii de care le place, unii pun întrebări multe sau vorbesc despre ei – eu nu voi spune nimic – îmi voi suge limba – îmi voi trece ace prin piele – un fir care trece prin pielea mea şi

găurile se infectează –

voi sta nemişcat, cu mâinile pe genunchi, palmele deschise, ca un căuş –

îi aduni în inima ta, înainte de somn – eu, când fac asta, stau în genunchi – fiecare, în inima ta, cum i-ai pune palmele pe creştet – i-ai lipi fruntea de umărul tău – ţi-ai ţine respiraţia – eu, când fac asta, stau în genunchi –

alegi darurile – o brăţară merge pentru cineva, un parfum pentru altul, pentru tine nu alegi nimic, pentru tine alege altcineva, pentru tine răspunde altcineva – felul ăsta de a asculta a fost inventat special pentru mine – felul ăsta de a fi aproape, special pentru mine –

un fel de a vorbi – cu pauze lungi, tăcerea mai importantă decât orice – uneori cu ochii închişi – o căldură care se extinde. spuneai că, uneori, când vorbeşti cu cineva, faţă în faţă, fără să vă atingeţi, cuvintele ies de la tine din inimă şi intră în inima celuilalt – alteori se adună între voi, ca un perete –

imaginez un fel de a vorbi – când sunt mai mult de 3, spuneai, îşi face loc între voi un alt limbaj, limbajul pe care îl foloseşti pentru public – un fel de a vorbi în care, doi sau trei, stăm împreună, aşezaţi undeva, dăm din cap, în acelaşi ritm, căldura dintre noi are un contur pe care pot să-mi trec vârfurile degetelor, pe care putem să ne trecem vârfurile degetelor –

1