|
Un interior poate fi descris enumerând toate obiectele de acolo sau, în mod compensatoriu, doar cele mai importante şi mai sugestive. Aşa se prezintă şi poezia lui Andreas Saurer (n. 1963): succintă până la esenţe, fără a fi sentenţioasă. Nu în zadar localitatea muntoasă în care s-a născut, Andeer (cantonul Graubünden), se numea latineşte, în răstimpuri, Lapidaria. Totodată, poemele, în general scurte, emană o stranie înclinaţie a autorului spre descripţie, mereu strunită (Grigore Chiper).
Kirchenfeldbrücke
nopţile
sus deasupra vulturilor
mi se face pielea găinii când mă uit
în dreapta e o prăpastie
trag cu ochiul în dreapta
peste umăr
umbra mea deja mă întrece
încă o dată
respir uşurat
privire fugitivă
luna e plină
cerul e curat
aerul rece
şi la intrarea în casă
o pereche
se strâng unul lângă altul
se iubesc
sau doar îngheaţă
căderea ferestrei
pentru nora iuga
furia
o casă fără ferestre
noaptea
un magnet
sau ea durează veşnic
sau tu o aştepţi veşnic
ca pe nişte fete zvăpăiate
amintirea se ofileşte repede
cât timp aceasta scârţâie
din nou
e lucrul focului
sau al frunzişului
din anul trecut
pâclă
ne-am întâlnit
greu de tot
am găsit drumul
prin soare
şi sub stele
acolo ne-am tras
sufletul
în sfârşit
şi ne-am pierdut
pe drumurile
care se încrucişează uneori
în ceaţă
roşu & galben
în geamantanul de ofiţer
al tatălui meu
stau depozitate
operele
iubitei mele
stau paşnic
lângă cartea mea
şi aşteaptă
răbdător
chemarea
pe front
minune
nevoia
domină descântecele
din nou las
ca o dragoste
să dispară
pe raft
şi îmi fac drum
printre şoarecii gri
apoi cad solzii
şi recunosc locul
unde fericirea
locuieşte
kudeta
kudeta
se numeşte plaja
aici e america
la orizont străluceşte
silueta galiopolisului
plimbările care nu durează niciodată
mai mult de o sută de paşi
devin orientul
tineri şi bătrâni
aruncă nepăsători ţigările
în mare întrucât
ea nu arde
sub soare
e nisipul
calea planetelor
în timpul mersului nostru
în timpul mersului prin noapte
se duce iubita mea
curajos înainte şi studiază
calea planetelor
mai întâi departe în spatele lui Pluto
acolo unde începe pădurea
cea întunecoasă
ea aşteaptă
îmi ia mâna
şi simte cum
tremură
Traduceri de Grigore Chiper şi Corina Gîrlă
(Din volumul Freie Sicht bis Cagliatscha, Fund-Orte, 2008)
|
Inapoi la cuprinsul numarului