Realitatea cu amănuntul

Cucerirea Oficiului Poştal

Am tot încercat săptămâna trecută să ajung la ghişeele Oficiului Poştal din centrul Chişinăului. Zadarnică trudă! Sute de oameni agitaţi, transpiraţi, nervoşi, se îmbulzeau acolo pentru a trimite scrisori Consulatului României. Oamenii aceia jinduiau să obţină cetăţenia statului vecin.

În mod normal, te întrebi dacă nu cumva această busculadă a fost provocată de reacţia puterii la evenimentele din 7 aprilie. Ce i-a făcut pe aceşti oameni să ia cu asalt Oficiul Poştal? Oare nu teama că se pot pomeni într-un spaţiu izolat, că pe Prut s-ar putea instala o nouă Cortină de Fier?

Paradoxul e că oamenii aceştia vor să obţină cetăţenia română, în pofida retoricii antiromâneşti a puterii de la Chişinău. Preşedintele în exerciţiu Voronin vorbeşte despre „agresivitatea românilor”, pe când  „cuceritorii” Oficiului Poştal anume cetăţenia română doresc s-o dobândească.

Faptul acesta e cu atât mai jenant pentru puterea actuală, cu cât cei mai mulţi dintre „cuceritorii” Poştei nu sunt nici pe departe pătrunşi de „sentimentul românesc al fiinţei”. Ei se vor moldoveni şi, aşa cum a declarat ritos o doamnă epuizată, care făcea coadă la ghişeu, ei „nu au nici o treabă cu românii, ei vor pur şi simplu să aibă cetăţenie românească”.

Prin urmare, oamenii sunt mânaţi de interese economice, nu de propaganda românească, şi se tem că nu vor mai putea cutreiera Europa. De ce se tem? Pentru că, presupun, în Republica Moldova nu au parte de o soartă aurită.

Doritorii de a obţine cetăţenia română se vor împuţina vizibil, dacă puterea de la Chişinău va obţine liberalizarea regimului de vize cu UE. Mă întreb însă cât de real e acest deziderat în condiţiile în care Republica Moldova se ia la harţă mereu cu o ţară membră a Uniunii Europene?

„Oaza stabilităţii” faţă cu gripa porcină

Zilele astea am avut un gând: ce s-ar întâmpla în cazul în care gripa porcină ar ajunge – ferească Dumnezeu! – la porţile „citadelei” stabilităţii, numită Republica Moldova? Ar face faţă oare ţara noastră gripei porcine care a băgat în sperieţi o sumedenie de oameni de pe alte meridiane?

M-am întrebat şi am simţit imediat cum mi se furişează în suflet o nelinişte râncedă. Nu sunt convins că Republica Moldova e pregătită să înfrunte acest inamic invizibil, în ciuda declaraţiilor încurajatoare ale autorităţilor. Şi asta pentru că în lungii ani ai tranziţiei frecventarea policlinicilor şi spitalelor mi-a provocat mai mereu gustul amar al decepţiei. Sistemul medical din Republica Moldova a fost şi el viciat de sărăcie şi superficialitate.

Unde mai pui că, pe lângă dotarea proastă a instituţiilor medicale şi deciziile eronate ale guvernanţilor, contează foarte mult şi atitudinea populaţiei. În acest sens, situaţia mi se pare şi mai periculoasă.

Iată epidemiologul principal al ţării îi sfătuieşte pe simplii muritori să respecte regulile de igienă personală, în speţă spălatul pe mâini, să poarte măşti, dacă virusul va pătrunde în Moldova, şi să meargă la medic imediat ce se vor simţi rău.

Aici întrezăresc o mare problemă. Vorba e că la noi, mai ales în spaţiul rural, oamenii sunt obişnuiţi să se lecuiască singuri. La rigoare, dai peste  cap un pahar cu vin sau votcă, pentru a-ţi dezinfecta organismul, şi te doare-n cot de gripa porcină. Nici să-ţi pui mască nu se obişnuieşte aici. Păi, ce o să zică amicii când o să te vadă cu tifon la gură? E cel puţin caraghios. Şi spălatul pe mâini e, în fapt, o problemă.

Muritorii simpli cu care am discutat nu sunt cuprinşi de nelinişte.  Indiferenţa oamenilor e întărită şi de faptul că precedentele sperietori – pneumonia atipică, gripa aviară – nu au reuşit să învingă „oaza stabilităţii”. Sentimentul că bolile exotic-năstruşnice nu au nici în clin, nici în mânecă cu patria noastră suverană şi independentă, că ele sunt apanajul altor meridiane, e unul generalizat aici.

Aşa că nu avem noi nici o treabă cu gripa porcină! Sunt lucruri mai importante de făcut!

1