Voci 2 sau Misterioasele sfere

1

- Atenţiune! Atenţiune! Aici posturile de radio şi televiziune Soroca! Transmitem ultimele ştiri! Ascultaţi o ştire bombă! Hrr! Frr! Trr! Trr! Frr! Hrr!... Frr!..

- Atenţiune! Atenţiune! Aici posturile de radio şi televiziune Bălţi! Transmitem un buletin de ştiri. Acum câteva clipe ne-a sosit o informaţie bombă! Hrr! Trr! Prr! Prr! Trr! Hrr! Frr!..

- Atenţiune! Atenţiune! Aici posturile de radio şi televiziune Chişinău! Acum câteva clipe ne-a parvenit o ştire bombă! Trr! Hrr! Prr! Trr! Hrr! Frr! Hrr!...

- Atenţiune! Atenţiune! Aici posturile de radio şi televiziune Cahul! Acum câteva clipe ne-a parvenit o ştire bombă! Trr! Hrr! Prr! Prr! Trr! Hrr!...

2

- Bună dimineaţa, cumătre! Da-ncotro?

- La bazar, cumătre!

- Te duci la Bălţi?

- Daaa, că de-amu aici, la Soroca, nu găsesc ce caut eu... Da ştii ce s-o întâmplat la noi, la Soroca?

- Ce, cumătre?

- Cică, şeful poliţiei l-o trimis pe unul de-ai lui să-l aresteze pe... un cetăţean... Şi acela o venit şi l-o văzut jucându-se cu copiii... şi nu l-o arestat!

- Cum aşa: nu l-o arestat? Că se juca cu copiii?

- Nuuu, cumătre! Cică, miliţianului celuia... poliţistului i-o apărut nu ştiu de unde... o sferă aşa... lucitoare, frumoasă, parcă numai ardea pe umăr şi... Sfera aceea i-o spus: „Măi poliţistule, măi! Ce faci tu? Tu vezi că omu-i nevinovat?”

- Şi? Nu l-o arestat?

- Nu!

- Măi, comedie! Ce să fie asta?..

- Bună dimineaţa, cumătre! Da-ncotro?

- Mă duc la bazar la Soroca... Da ai auzit ce s-o întâmplat la noi, la Bălţi?

- Ce?

- Că iaca... un consilier de la primărie... Zice, i-o spus şeful lui să ardă nişte... documente... Că venea revizia şi... da el în loc să le ardă... Că acela, şeful, se temea să nu fie prins cu mâţa-n sac... În loc să le ardă, le-o dat la gazetă! Şi amu s-o descoperit nişte afaceri, că aceluia îi tremură fundul... Şi or să-l bage la închisoare! Ai văzut tu?

- Cum aşa? Şi nu le-o ars? N-o făcut cum o zis şeful?

- Apoi, nu! Că, cică, el când s-o apucat să ieie hârtiile celea să le deie în sobă, să deie focul cu chibritul, i-o apărut pe umăr nu se ştie de unde şi nu se ştie cum... o sferă! Aşa frumoasă! Cât un cap de om... Şi i-o spus: „Omule, bre! Ce faci tu? Nu vezi tu că-i minciună... şi, asta îi mare crimă! Şi tu participi la crimă... Şi i-o dat omului de grijă să nu facă lucruri rele...

- Bună ziua, cumătre! Da-ncotro?

- La bazar, la Chişinău.

- Şi ce vrei să cumperi?

- Da mă duc să văd preţurile... Dar ştii ce s-o întâmplat la Chişinău?

- Da tu de unde ştii?

- Cumătru mi-o spus! Cică, procurorul ori... ajutorul lui o primit ordin/directivă de la... de la... de la mai marii ţării să... să deie iscălitură ca să-l aresteze pe unul... Da el n-o dat iscălitură... Că, cică, i-o apărut o sferă pe umăr... Nu ştiu pe care: că pe stângul, că pe dreptul... Şi sfera aceea lucitoare şi frumoasă! Numai, numai ardea! Dar nu frigea - numai ardea! I-o spus la ureche... I-o zis: „Măi, procurorule, măi, i-o zis: tu să nu faci gogomănia asta, că-i mare păcat!” Şi procurorul cela, în loc să iscălească ordinul de arest, s-o pus împotrivă...

- Şi amu ce? O să-l deie afară din procuror?

- Poate să-l deie, ce crezi? Că la Moldova aşa-i: dacă n-ai executat ordinul celui mai puternic – al împăratului, te dă afară din slujbă!

- Bună dimineaţa, cumătre! Da-ncotro?

- Iaca mă duc de la bazar de la Cahul la Chişinău! Că aici, la noi, nu găsesc ce caut...

- Da ce cauţi că-i aşa de rar şi nu se găseşte?

- Caut dreptate! Vreau să-mi cumpăr şi eu, măcar oleacă, la bătrâneţe... Da ai auzit ce s-o întâmplat la noi, la Cahulu?

- Ce s-o-ntâmplat?

- Apoi zice... L-o dat de gol pe unul care o privatizat o Casă de Cultură şi... Şi-o făcut acolo casa lui! S-o dus omul şi o spus la procuratură, dar aceia nu-l credeau şi râdeau... Şi atunci el s-o dus mai sus... Şi i-o zis lui să tacă din gură, dacă ştie, da el n-o tăcut!

- Şi ce: amu or să-l deie afară de la lucru?

- Or să-l deie, că la noi se întâmplă multe de astea...

- Şi el ce-are să facă?

- Or să-l deie afară şi pe şeful lui, care a dat ordin să tacă... Că el a dat la presă, a scris la CEDO, că aici dreptate nu găseşti...

- Da cum aşa? Cum s-o întâmplat? Să rămână omul fără salariu...

- Da el zice... Când i-o spus să tacă, de undeva a venit o sferă, i s-o aşezat pe umăr şi i-o spus: „Omule! Tu-ţi dai seama ce păcat mare îţi iei pe suflet dacă nu grăieşti pe dreptate?”

- Chiar aşa? Am mai auzit şi eu de aieste sfere: şi la Soroca, şi la Bălţi, şi la Chişinău... Amu şi la Cahuuuul? Şi la Cahul a apărut  sfera ceea! Dar de unde s-au luat? Ce-i cu dânsele? Cine le-o descoperit? Că n-am mai auzit să se întâmple aşa ceva: ca un angajat, un poliţist să-l deie de gol pe şeful lui, iar şeful lui primeşte ordine de la Împăratul Roşu, care-i mai mare pe toată Moldova?... Amu ce-are să fie?

3

- Stai! Nu mişca! Că te-mpuşc!

- Lasă arma-n jos. Ce: ai înnebunit?

- Cu arma asta te-am câştigat, cu arma asta te omor! Auzi tu?

- M-ai câştigat? Cum adică m-ai câştigat?

- Dar ce: ai uitat? Când fugeai prin pădure, cu pielea aceea de capră şi cu coarnele... Prin pădure fugeai... Şi eu te-am zărit şi am dus arma la ochi şi era să trag, dar mi-a căzut o... creangă peste ţeavă şi... am tras pe-alături!

- Ba nu! Eu am aruncat pielea de pe mine şi mi-am dezvelit capul şi... Ai văzut că nu sunt o capră, ci...

- Încă bine că n-am făcut atunci păcatul, dar lasă că... Îl fac acuma.

- Dar ce te-a apucat? Mă rog...

- Tu să-mi spui ce gânduri cloceşti în capul ăsta?

- Ba nu ţi-oi spune nimic.

- Tu crezi că eu nu simt? Că tu zi şi noapte pui ceva la cale? Fereşte, nu pune mâna pe armă!

- Dă arma-ncoace!

- Poftim! Ia-o... Dar să ştii că nu-ţi dau cartuşe. Ce-ai să faci tu cu ea fără cartuşe?

- Aşa! Acuma arma-i la mine-n mână! Şi cartuşe am!

- De unde ai tu cartuşe?

- Fereşte-te mai încolo.

- Aaa? Tu ai umblat prin lucrurile mele? Mi-ai furat cartuşe?

- Da. Am. Şi cu alice. Şi cu turbine...

- Dar ce: eu îţi sunt mistreţ? Ia dă arma înapoi!

- Ba nu ţi-o dau!

- Dă-o!

- Taci că... ne-aude lumea!

- Nu-i nimeni împrejur – numai noi doi şi... toată pădurea asta.

- Poftim, ia-ţi rabla că tot... n-ai tu curajul... Numai mă ameninţi... Aşa, ca să vorbeşti... Eşti un om fără voinţă.

- Eu? Fără voinţă? Dar cum de te-am ţinut trei ani şi am rezistat...

- M-ai ţinut trei ani? Aici, în pădure? Ca pe o sălbătăciune... Ca să nu mă vadă nimeni... Şi nici eu pe alţii...

- Dar ce? Ai vrut să te întâlneşti iar cu cei care te-au furat... care te-au răpit... ca să te ducă să te vândă?

- Nu m-au dus. Eu am fugit de la ei... Iar acuma, să ştii că-mi pare rău de ce-am făcut!

- A! Te-ai dat de gol?! Asta era? Îţi pare rău că n-ai ajuns să fii vândută în Occident?

- Da. După trei ani de zile văd că tu... Nu mai eşti în stare să-ţi faci o familie... Umbli lela prin pădure... Te duci în fiecare luni la Chişinău la Buclubul tău literar...

- Cum, cum ai zis: „Buclub”?

- Păi da, că numai bucluc din clubul acela literar... Şi ce discutaţi voi acolo?

- Nu te priveşte!

- Nu mă priveşte... Hm! Am crezut că în anii aceştia ai să prinzi şi tu la cheag şi ai să faci familie, dar tu tot frunza frăsinelului... prin pădurea asta... zi şi noapte umbli...

- Eu? Să taci! Eu am fugit de civilizaţie... Am fugit de oraş ca să-mi salvez sufletul... Am crezut că... găsindu-te pe tine am să-mi clădesc şi eu o viaţă, dar... Văd că tu toţi anii aceştia ai pus la cale ceva...

- Da! Să ştii că am pus! Şi am să duc la bun sfârşit ceea ce mi-am pus în gând.

- Şi ce, mă rog, ţi-ai pus în gând? Nu cumva să te ajungi iară cu havricii cei care te-au furat de-acasă? Şi care te-ai ţinut în vila aceea părăsită luni de zile... Şi au vrut să te ducă peste graniţă să te vândă... prin bordelurile Europei?

- Da, şi m-oi duce. Păcat că nu m-am dus atunci... Că acuma-i mai greu... Frontiera cu România s-a făcut mai grea... Mai greu de trecut...

- Aaa? Asta pui tu la cale? Asta vrei tu să faci? Şi eu, prostul ce sunt, trei ani de zile am turnat sămânţă în tine şi tu nici un copil nu mi-ai făcut! Te-ai ferit... te-ai ferit...

- Da! Să ştii că m-am ferit! Pentru că am văzut că din tine gospodar nu mai iese. Umbli mereu cu capul în nori... te duci acolo în fiecare luni... La Chişinău, la Buclubul acela Literar de la Uniunea Scriitorilor... Şi vii de acolo parcă eşti un aiurit! Ce faceţi voi acolo? Ce discutaţi voi acolo?

- Nu te priveşte! Nu-i treaba ta! Mă duc pentru că asta este... singura mea alinare! Mă duc să mai ascult... Mă duc să discut... Mă duc să văd ce face lumea, mă duc la sămaşii mei care fac... fac... fac...

- Ce fac sămaşii tăi? Nu fac nicio... brânză nu fac! Uite la ce mizerie am ajuns... Voi, bărbaţii, vă lăsaţi femeile şi fetele, să se ducă, să umple lumea, să facă de ruşine neamul, să facă de ruşine ţara, să facă de ruşine părinţii...

- Şi tu? Şi tu vrei să te duci?

- Şi eu am să mă duc, că aici nu am ce face. N-am ce căuta!

4

- Moş Kiron, şezi pe prispă?

- Şed pe prispă, măi... băieŢintă!

- Moş Kiron, te încălzeşti la soare?

- Mă încălzesc la soare, măi... băieŢintă!

- Moş Kiron, vreau să te întreb ceva... Dar n-ai să te superi?

- Întreabă-mă, măi... băieŢintă... Întreabă-mă, că n-am să mă supăr...

- Moş Kiron, dar de ce zicea lumea: „Slut la Prut?”

- Cum? Cum? De unde ai mai auzit-o şi pe asta?

- Apoi, iaca, mergeam pe stradă... şi zice: iaca, gata, s-o închis hraniţa... şi nu mai putem trece să ne ducem la Iaşi cu brânză de vânzare! Am încercat pe la Bungheni, pe ici pe la Bungheni, şi nu ne-o mers... Am încercat pe la Sculeni şi iară, nu ne-o lăsat... Ne-o întors înapoi... Şi toţi se căinau: „Slut la Prut! Iară-i slut la Prut!”...

- Moş Kiron, se poate să te mai întreb ceva?

- Întreabă-mă, măi băieŢintă.

- De ce zboară avionul ista, în toată ziua: încolo şi încoace, încolo şi încoace de-a lungul Prutului? Ba-n sus, ba-n jos...

- Măi, băieŢintă, aista nu-i avion, aista-i helicopter!

- Cum? Cum?

- Helicopter!

- Apăi da, helicopter, dar totuna zboară!

- Tu ce: nu ştii, măi? Că helicopterul... Helicopterele pot să zboare  ca avioanele, dar pot să se oprească şi să steie pe loc. Zboară pe loc – aşa! Chiar acuma... ia uite-l! Vine iară încoace! Şi se opreşte! Se opreşte în dreptul podului...

- Moş Kiron, dar de ce scrie pe dânsul: NATO?

- Măi, băieŢintă! Tu ce: nu ştii că asta-i paza frontierei NATO-ului? Până aici a venit NATO-ul şi scrie NATO...

- Moş Kiron, dar mata ştii ce înseamnă NATO?

- Eu? Parcă am auzit... Dar tu ştii, măi băieŢintă?

- Ştiu!

- Dar de unde ştii?

- De la frate-meu.

- Care: frate? Că tu ai zece fraţi şi şese surori...

- Păi, de la cel din clasa a opta!

- Şi cum îl cheamă? Ghiţă, Miţă, Liţă?

- Îl cheamă Piţă! Şi el ştie engleză, ştie franceză... Şi zice că nu trebuia să scrie pe helicopterele astea NATO, ci trebuia să scrie OTAN!

- Măi, băieŢintă, măi! Dar de ce citeşti tu înapoi? Cuvintele...

- D-apoi şi numele matale tot înapoi l-am citit. Pe mata, de fapt, te cheamă YORICK. Iar eu îţi zic: KI-RON!

- Apăi, dacă eu sunt YORICK, că aşa-i numele meu, apăi trebuie să citeşti KIROY! Să citeşti KIROY!

- Da, dar eu vreau să fii mata KIRON! Că dacă mata ai să fii CHIRON, atunci eu am să fiu ŢINTĂ!

- Măi băiatule, dar eşti dat dracului!.. Şi ce spune, cum spune fratele tău mai mare? Biţu ori cum îi zice?

- Da, da, Biţu. Zice că OTAN – asta-i în franceză! Iar NATO e în engleză!

- Măi, dar deştepţi mai sunteţi voi, aiştia de azi! Şi cum v-o făcut mama aceea a voastră... Iepuroaica, aşa de deştepţi?

- Moş Kiron! Ori: moş Kiroi! De ce-o porecleşti pe mama IEPUROAICĂ?

- Cum să n-o poreclesc, dacă toată lumea ştie, că-i... iepuroaică! Unde s-o mai văzut femeie să nască tocmao şeisprezece copii?

- Moş Kiron, n-o vorbi pe mama mea de rău, că mă supăr şi nu mai vorbesc cu tine.

- Dar ce mai vrei să vorbeşti cu mine?

- Vreau să te întreb ceva... Iaca, cum... Numai să nu te superi.

- Nu mă supăr, măi! Măi, băieŢintă!

- Moş Kiron! Dar dacă aş face eu aşa... un zmeu luuung... Să-i dau drumu-n cer, sus! Zmeul mare, cu o frânghie groasă! Şi când vine helicopterul ista şi se opreşte aicea, deasupra podului de la Prut... Şi eu dau zmeul cela să se încâlcească în... în... în elicea lui... În coada lui cumva... Şi să-l trag încoace, în jos!

- Doamne fereşte, măi băieŢintă! Cum se poate? Asta-i treabă militară! Asta-i conflict diplomatic!

- Da, dar de ce el umblă şi zboară, dar nu trece mai încoace să-l văd şi eu pe pilot?

- Nu-i voie! Asta-i alt teritoriu! Acolo-i România! Acolo-i NATO-ul! Acolo-i Uniunea Europeană! Dar dincoace... dincoace-i Republica Moldova. Dincoace-i Republica Moldova, iar Republica Moldova nu face parte din NATO-u...

- Dar din ce face parte Republica Moldova?

- Face parte din NICĂ!

- Cum: din NICĂ? Eu ştiu că face parte din CSI!

- Şi pe asta o ştii? Măăăăi, dar eeeeşti deştept, măi ŢINTĂ, băieŢintă!

1