RO-MD/Moldova în două scenarii

Deși practica colaborării între KSAK și VECTOR are deja un istoric, în cazul acestui proiect au existat câteva chestiuni care s-au impus de la bun început: ce identitate ar putea avea un proiect de colaborare între două instituții ce promovează practicile artei contemporane în situația în care, într-un caz, piața artistică este aproape inexistentă, iar în altul, abia se conturează?; și ce contribuție ar putea avea acest demers artistic în discursul privind relația dintre România și Republica Moldova?

Astfel, acţiunile comune întreprinse de către echipele Centrului pentru Artă Contemporană – KSAK de la Chişinău şi cea a Asociaţiei VECTOR de la Iaşi în cadrul proiectului „RO-MD/Moldova în două scenarii” nu au fost altceva decât o încercare de a tranșa aceste chestiuni şi, totodată, de a aborda cu alte mijloace problema relaţiilor dintre România şi Moldova, a identifica cauzele şi efectele unui parcurs istoric şi identitar în contextul politic și economic actual.

Trebuie remarcat faptul că proiectul a fost conceput şi orientat nu doar în ideea realizării unor lucrări vizuale ce ar da răspunsuri exacte și exhaustive la problema relațiilor dintre cele două regiuni, ci și pentru a genera un discurs critic în mediul artistic și societatea din Iași și Chișinău referitor la acest subiect. Totodată, întregul angrenaj de acțiuni și practici subsumate proiectului pot fi considerate drept o extensie a arsenalului artistic vizual prin care capacitatea artiştilor de a analiza critic realitatea a fost fortificată prin cercetare și investigare a tendințelor economice și sociale cu care se confruntă ambele societăți.

În urma interacțiunilor dintre participanți și a etapelor proiectului deja parcurse s-a constatat că la ora actuală cele două regiuni ale Moldovei se află într-o situaţie diferită de cea a anilor ’90, când unirea celor două state părea iminentă: actualmente, una este parte integrantă a României – proaspătă membră UE, iar cealaltă, un stat independent de factură post-sovietică, situată în afara graniţelor comunităţii europene. În aceste condiţii, Republica Moldova se manifestă ca un stat slab care suportă în continuare consecinţele unei conjuncturi geopolitice nefavorabile: anexarea și colonizarea Basarabiei începând cu anul 1812 de către Imperiul Rus, ocupaţia din 1940-’41 şi ulterior din 1944 până în 1991 de către URSS, care a marcat și un alt tip de colonizare1, și o tranziție de la un sistem socialist la cel neo-liberal ce pare să nu aibă sfârșit.

Problematica enunţată în cadrul proiectului s-a extins odată cu organizarea primului colocviu interdisciplinar de către Asociaţia VECTOR la Iaşi (27-28 Iulie), cu participarea experţilor invitaţi şi artiştilor vizuali din România şi Moldova. Cele două întruniri de acest fel, programate la Iași și la Chișinău, au fost concepute în ideea de a sonda situația și contextualiza atitudinea participanților referitor la statutul actual al celor două regiuni atât în contextul UE, cât și în afara acestei structuri politice, la fel și referitor la evoluţia de viitor a inter-relațiilor dintre cele două regiuni și societăți.

Convulsiile proiectului identitar „moldovenesc”, manifestările naţionalismului prin intermediul căruia au fost manipulate societăţile înainte şi după ’89, diferenţele şi asemănările modelului cultural în cele două state, dar și strategiile ce pot facilita colaborarea dincolo de frontierele și diferențele dintre cele două state și regiuni, sunt doar unele dintre aspectele comentate în cadrul colocviului de către sociologi, politologi, istorici (Flavius Solomon/Iași, Silviu Bocancea/Iași, Petru Negură/Chișinău, Igor Caşu/Chișinău) și, pe de altă parte, curatorii și artiştii vizuali implicaţi în proiect (Matei Bejenaru/Iași, Ştefan Rusu/Chișinău, Dan Acostioei/Iași, Violeta Ioniţă/Iași, Dumitru Oboroc, /Iași, Lavinia German/Iași şi Alexandru Grigoraş/Iași).

După cum au menționat participanții, cele două Moldove după o scurtă reunificare între anii 1918-1940/1941-’44 au avut un parcurs diferit; după cel de-al doilea război mondial aceste două regiuni s-au modernizat în cadrul aceluiaşi sistem socialist, însă pe căi distincte. Astfel regimul dictatorial ceauşist în România, caracterizat printr-un naţional-comunism protocronist, a abuzat de o societate care s-a fortificat din interior, care a fost adusă la limita extenuării prin înfometare și privațiuni, iar în celălalt caz, regimul sovietic - mai întâi, stalinist, extrem de represiv, care a continuat cu mijloace mult mai sofisticate deznaţionalizarea basarabenilor începută de Imperiul ţarist - a trecut, după o perioadă scurtă, prin „dezgheţul hruşciovist”, iar mai apoi a ajuns la un „soft stalinism” de tip brejnevist. Acesta a fost ulterior „democratizat” prin intermediul Perestroikăi şi Glasnosti-ului promovate de Gorbaciov, care a declanşat, e drept, schimbări profunde în societatea din Moldova, dar abia spre sfârșitul anilor ’80.

După colapsul Uniunii Sovietice, pe parcursul anilor ’90, această situație nu s-a schimbat prea mult în ceea ce priveşte relaţiile dintre cele două regiuni. Totuși, ca un final al tranziției odată cu aderarea la NATO şi accederea în Uniunea Europeană, România pare a fi în totalitate preocupată de aceste noi perspective şi mai puţin de apropierea de Republica Moldova. O privire de ansamblu asupra nivelului de dezvoltare prezintă cu claritate că regiunea Moldovei și Iașiul, în calitate de „capital”, în raport cu alte regiuni ale României, sunt într-o situație ingrată, și asta dacă ne referim doar la creșterea nivelului investițional până în acest moment.

Pe de altă parte, Republica Moldova, în postură de stat independent, se află într-o ipostază economică depășită, fără o clară orientare politică (spre Vest sau spre Est) nemaivorbind de o moştenire dezavantajoasă lăsată de nomenclatura sovietică, şi cu o prezență militară rusească în zonă dublată de o regiune secesionistă (Transnistria). În același timp, observăm că societatea din Republica Moldova se află într-un impas sub toate aspectele, marcată de o tranziţie fără sfârşit și de contradicții de politică internă, cum ar fi: reactivarea proiectului identitar („moldovenesc”) de către ideologii PCRM2 și lipsa unei coeziuni sociale, atât în cadrul taberei dispersate a forţelor democratice, cât și în societate. În realitate, societatea este constant basculată şi atrasă într-o profundă polarizare; xenofobie (rusofobă și românofobă) și nostalgia patologică (pentru regimul sovietic). În consecință, societatea este guvernată de aproape un deceniu de un partid de factură pseudo-comunistă (PCRM), orientată spre un capitalism corporatist şi mafiotic, asezonat cu ideologie sovietofilă, un partid care în cel de-al doilea mandat și-a creat o majoritate parlamentară confortabilă intrând în alianță cu un partid de factură naționalistă (PPCD3), partid care a speculat în trecut ideea unionistă. Apropierea dintre cele două formaţiuni este prezentată de liderii lor ca o soluţie sugerată de Occident împotriva „pericolului rusesc”, însă această „mezalianţă” politică seamănă mai degrabă cu o coaliţie îndreptată împotriva partidelor democratice din R.M. În urma acestei alianțe, elita politică de la putere a obținut o falsă credibilitate internaţională și o oarecare acalmie pe plan intern, pe de altă parte, pactul politic PCRM-PPCD a generat o situaţie în care nu mai există un mecanism transparent și democratic de guvernare, societatea s-a pomenit într-un climat în care domină constrângerea presei libere, drepturile omului sunt constant încălcate, iar mass-media se dovedesc un instrument eficient de manipulare, ca în vremurile vechi.

ele două sesiuni ale atelierului interdisciplinar, pe care s‑a ancorat proiectul, s-au ținut la sediul Centrului KSAK din Chișinău în perioada 25 Iunie-10 Iulie și 1-16 August, și au fost structurate pe o componentă teoretică în care artiștii au colaborat cu experții invitați (sociologi, politologi și istorici) și cea practică, în care artiștii s-au concentrat pe documentare și producție artistică. Logica celor două sesiuni a fost concepută astfel încât în prima să existe o interacțiune dintre artiștii din Moldova (Chișinău) și România (Iași), în timp ce în cea de a doua s-a mizat pe colaborarea dintre artiștii din Moldova, România și Olanda.

Componenta teoretică din prima sesiune a atelierului a însemnat o serie de prelegeri prin care s-a dorit o aprofundare a cadrului de analiză şi dezbateri. În timp ce partea practică a celor două sesiuni ale atelierului interdisciplinar a însemnat o perioadă de documentare și cercetare, în care artiștii invitați și‑au definitivat proiectele, iar pe parcursul ambelor sesiuni au fost organizate unele prezentări realizate de artiştii vizuali: Matei Bejenaru/Iaşi, Ilya Rabinovich/Amsterdam, Dan Acostioaei/Iaşi, Bik Van Der Pol/Roterdam, Tilmann Meyer-Faje/Amsterdam, Iratxe Jaio şi Klaas Von Gurcum/Roterdam, Veaceslav Druţă/Paris-Chișinău, Lucia Macari/Amsterdam-Chișinău. Aceste evenimente au adus în discuţie rolul, funcţia şi caracterul angajat al artistului în societatea contemporană.

O altă componentă importantă a proiectului a constituit-o producerea unor filme cu caracter documentar şi investigativ. Filmele examinează din perspectiva artelor vizuale situaţia actuală şi condiţia societăţilor post-comuniste din cele două Moldove. Unul din acestea, intitulat: „…şi cel moldovean”, semnat de Aurelia Mihai, abordează practica păstoritului şi a transhumanţei între cele două maluri ale Prutului şi supravieţuirea acestei meserii arhaice în noile condiţii impuse de Comunitatea Europeană. Un altul, intitulat: „La cumpărături”, este semnat de Veaceslav Druţă, în care protagoniştii filmului sunt câţiva comercianţi, din România şi Republica Moldova, care au acceptat să fie filmaţi în timpul cumpărării, transportării şi vânzării mărfurilor cu care ei îşi fac afacerile. Un alt film, intitulat „MALLdova”, este semnat de Tatiana Fiodorova, Vladimir Us şi Vadim Tiganas, prezintă starea în care se află spaţiul public, relaţia dintre situaţia din economie, migraţia forţei de muncă, fenomenul cetăţeniilor multiple şi, respectiv, procesul dezintegrării statalităţii.

O parte importantă a proiectului „RO-MD/Moldova în două scenarii” s-a derulat în limitele teritoriului numit Basarabia, perceput și revendicat de elitele naționale din ambele societăți drept „pământ românesc” (prin referire la un trecut glorios), totuși aceste aspirații, ca și pe vremea „podurilor peste Prut”, par a fi doar declarații, proiecții și viziuni fără acoperire în fapte din ambele părți. Ceea ce putem constata astăzi este o stagnare a mecanismelor interne și externe (fiind vorba în egală măsură de capacitatea elitei politice din ambele sensuri: cea de pe malurile Dâmboviței, și cea de pe malurile Bâcului), și lipsa unor acțiuni clare care ar fi putut accelera integrarea Basarabiei într-un spațiu economic și eventual politic comun, întreaga colaborare și apropiere rezumându-se deocamdată la un cadru cultural-religios, cu serbări literar-patriotice de factură pășunistă şi cu festivități etno-folclorice de mucava.

Parteneriatul KSAK-VECTOR, din cadrul acestui proiect, s-a desfășurat în condițiile tatonării unor strategii de apropiere regională și trasării unor obiective și politici culturale de către Comunitatea Europeană și, concomitent, în condiţiile unei noi logici de vecinătate în relațiile cu Moldova și alte țări aflate la frontiera cu UE. Noua politică de vecinătate, lansată de Comunitatea Europeană, ENP (European Neighborhood Policy), și Planul de Acţiuni UE-Moldova4 sunt considerate a fi mijloacele de relansare a apropierii de Uniunea Europeană. În același timp, nu poate fi neglijat și faptul că pe lângă Moldova, o serie întreagă de țări precum Ucraina, Belarus, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan sunt disputate drept zone-tampon, ce presupun înghețarea prezentului statu-quo orientat către Rusia, în relațiile acesteia cu Uniunea Europeană.

Revenind la Planul de Acţiuni UE-Moldova, nu putem remarca luarea în calcul a unei componente culturale. Rolul culturii și al producătorilor culturali, ca factori ai schimbării, nu este perceput drept o dimensiune reală nici de policy-makerii UE, şi cu atât mai puțin de clasa politică locală. Cele 9 capitole ale acestui acord se referă la comerţ, frontiere, conflictul transnistrean, sărăcie, legislaţie, partide politice, chestiuni legate de vize etc., și doar la ultimul compartiment este menționată cultura. În același timp, componenta politică și economică, aşa cum sunt ele formulate în Planul de Acţiuni, nu par a fi capabile să influențeze o schimbare de proporții.

Acest tip de mentalitate și strategie de apropiere nu poate crea și stimula o dezvoltare eficientă a relațiilor interregionale și, respectiv, nu poate ajuta populaţia din Republica Moldova să-şi schimbe percepţia vis-à-vis de integrarea în UE – proces ce ar însemna o rezolvare a diferenței dintre cele două regiuni. În cazul Republicii Moldova, acest lucru ar însemna nu doar un final anticipat al tranziției, cum este percepută actuala perioadă de evoluţie a României, ci ar inaugura o schimbare esențială sub toate aspectele. Rolul societății civile și al operatorilor culturali ca factori ai schimbării nu poate fi subestimat, iar platforma temporară cu caracter interdisciplinar din cadrul proiectului RO-MD/Moldova în două scenarii, lansată de practicienii artei contemporane pe vectorul Chișinău – Iași, a reușit să-şi atingă obiectivele în pofida resurselor limitate de care dispun cele două instituții, în timp ce artiștii și experții - în urma investigaţiilor comparate a contextelor în care se regăsesc cele două regiuni -, au identificat o serie de situații și simptome de care suferă cele două societăți și în mai mare măsură clasa politică din România și Moldova.

Expoziţia finală a proiectului (21 Octombrie-10 Noiembrie) de la Chişinău a fost concepută astfel, încât proiectele artistice să interacţioneze cu spațiul expozițional al Muzeului Național de Etnografie şi Istorie Naturală. Elementul de bază al expoziției a fost conceput sub forma unei instalații de proporții care încorporează marea parte a proiectelor realizate de artiști și prelegerile ținute de experți sub forma unor fişiere audio ce pot fi ascultate prin intermediul căștilor odată cu parcurgerea expoziției. Expoziția totalizează rezultatele celor două sesiuni ale atelierului interdisciplinar, cu participarea artiştilor din Moldova (Veaceslav Druţă, Tatiana Fiodorova, Ghenadie Popescu, Vadim Tiganas, Igor Scerbina, Lucia Macari, Maxim Cuzmenco) și celor din România (Aurelia Mihai, Dan Acostioei, Violeta Ioniţă, Dumitru Oboroc, Lavinia German şi Alexandru Grigoraş). Componenta internaţională prin care am extins percepția și analiza relației dintre RO-MD s-a conturat  prin participarea artiştilor vizuali din Olanda: Bik Van Der Pol (cuplu artistic), Tilmann Meyer-Faje, Iratxe Jaio şi Klaas Von Gurcum, Ilya Rabinovich, a căror contribuţie se va regăsi în publicația proiectului și parțial în expoziție.

O altă parte a proiectelor (Dan Acostioei, Ilya Rabinovich, Violeta Ioniţă, Maxim Cuzmenco și filmul realizat de Tatiana Fiodorova, Vladimir Us, Vadim Tiganas, Denis Bartenev) este expusă în spațiul Muzeului Literaturii Române „M. Kogălniceanu” de la Chişinău. Trebuie adăugat în final că unele componente produse în cadrul proiectului RO-MD/Moldova în două scenarii au fost mediatizate în România în cadrul Bienalei Periferic 8 (Art as Gift, 3-18 Octombrie, Iași)5.

Deși setul de diferențe de ordin economic și politic din ambele regiuni ale vechii Moldove nu par a fi rezolvabile prin mijloacele și metodele de politici promovate astăzi, am putea totuși conchide că aceste evenimente organizate și mediatizate în Republica Moldova și în România sunt un cumul de experienţe și idei ce ar putea oferi soluţii şi scenarii de viitor pentru cele două societăţi atât pe plan cultural şi economic, cât și pe cel politic. Rămâne totuși de văzut dacă eforturile depuse de participanții proiectului şi diagnosticul pe care l-au identificat vor avea o dezvoltare durabilă sub această sau altă formă de parteneriat, și dacă ele vor oferi un model credibil de apropiere și colaborare.

______________

1. Teritoriile „moştenite” de Ucraina de la URSS – nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei – au avut un parcurs asemănător Republicii Moldova, dar au ieşit din totalitarismul sovietic mult mai devastate din punct de vedere naţional decât fosta RSS Moldovenească, iar azi trebuie să se acomodeze cu condiţiile noului stat, Ucraina, care trăieşte o fază paroxistică a afirmării conştiinţei sale naţionale.

2. PCRM- Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, titlul este un derivat de la Partidul Comunist care a fost interzis pe teritoriul Republicii Moldova de către Parlament la începutul anilor ’90.

3. PPCD-Partidul Popular Creştin Democrat.

4. Moldova-EU Action Plan. Planul de preaderare, anterior lansat de forţele de dreapta din Moldova, a fost torpilat de PCRM o dată cu venirea acestora la putere încă în 2001.

5. Este vorba de filmele realizate de Veaceslav Druţă, Aurelia Mihai și de un video-material documentar al colocviului interdisciplinar de la Iaşi.

________________

Ştefan Rusu este artist vizual/curator la [KSA:K] - Centrul pentru Artă Contemporană, Chişinău