Poveste cu o văduvă (scandalul Pierre Assouline – Maria Kodama)

A 17-a cameră a Tribunalului Corecţional al oraşului Paris l-a condamnat pe scriitorul Pierre Assouline (autor al unor biografii, printre care şi cea a lui Jean Jardin, D-H. Kahnweiler, Albert Londres şi Georges Simenon, dar şi a unui blog literar excelent - La République des Livres) să plătească Mariei Kodama, văduva lui Jorge Luis Borges, despăgubiri în valoare de... 1 euro.

Litigiul îşi trage originea dintr-un articol al lui Pierre Assouline, „Scandalul Borges”, publicat la 10 august 2006 în paginile revistei Le Nouvel Observateur. În acel articol, prilejuit de aniversarea a 20-a a morţii lui Borges, Pierre Assouline publica rezultatele unei anchete privind motivele ne-reeditării celor 2 volume Borges apărute în 1993 şi, respectiv, 1999 în cadrul celebrei colecţii Pléiade a Editurii Gallimard. Cauza principală, sugera Assouline, a fost... văduva scriitorului argentinian, Maria Kodama, care se opunea retipăririi integralei Borges din motive de orgoliu personal.

Antoine Gallimard, editorul lui Borges, mărturiseşte: „Totul mergea bine, era un proiect pe care l-am iniţiat şi la care ţineam mult. În momentul publicării celui de-al doilea volum, Andrew Wylie, agentul american al Mariei Kodama, m-a anunţat că dânsa consideră ediţia falsă, fără să ofere vreo justificare. Am înţeles abia spre sfârşit: trebuia să refacem volumele Pléiade fără Jean-Pierre Bernès (prieten şi coleg al lui Borges, cei doi au pregătit împreună volumele pentru Pléiade)! Doamna Kodama era geloasă pentru succesul amicului soţului său.”

Assouline face referinţă şi la cartea jurnalistului argentinian Juan Gasparini, „La Dépouille de Borges” (Cadavrul lui Borges), apărută în 2004, în care acesta descria manevrele „balzaciene” legate de viaţa lui Borges (căsătoria ilegală cu Maria Kodama, în Paraguay), manipulările testamentare menite s-o promoveze pe doamna Kodama pe post de unic moştenitor direct al creaţiei marelui scriitor argentinian. După apariţia versiunii spaniole a cărţii lui Gasparini, Maria Kodama l-a acţionat pe acesta în judecată, cerând judecăţii încarcerarea lui Gasparini şi recompensarea prejudiciilor morale. N-a obţinut nici una, nici alta.

În articolul său, Pierre Assouline o numeşte pe Maria Kodama „la veuve abusive” (văduva abuzivă), sintagmă care a stârnit nemulţumirea văduvei lui Borges. Tribunalul a respins 3 din cele 4 pasaje menţionate, dar a reţinut evocarea „manipulărilor testamentare” reproşate doamnei Kodama pentru că o prezintă în calitate de „manipulatoare cupidă”.

O asemenea expresie, a conchis tribunalul, „aruncă o umbră particulară asupra întregului articol (al lui Assouline), şi-l transformă în altceva decât o dispută literară, prin prezentarea unor teze care discreditează persoana văduvei.”

De cealaltă parte, Maria Kodama are - sau crede că are - argumente serioase: după apariţia primei ediţii Pléiade, văduva lui Borges a descoperit, în aparatul de note, citate provenite din înregistrările efectuate de Jean-Pierre Bernès în timpul conversaţiilor sale cu Borges, la Geneva. Bănuiala doamnei Kodama este că aceste înregistrări puteau fi făcute fără ştirea lui Borges. Jean-Pierre Bernès i-a restituit bandele magnetice. După examinarea lor de către câţiva profesori universitari argentinieni, au fost constatate unele inexactităţi între transcripțiile lui Bernès şi conţinutul conversaţiilor. De acolo şi veto-ul impus reeditării celor două volume.

Instanţa l-a obligat pe directorul publicaţiei „Nouvel Observateur” şi pe Pierre Assouline să plătească câte o amendă de 1 000 de euro, la care se adaugă 1 euro - compensaţie pentru prejudiciul moral - şi 5 000 de euro pentru cheltuielile de judecată.

***

Academia Goncourt a publicat, la 9 septembrie, lista romanelor antrenate în cursa pentru premiul care-i poartă numele, ce va fi decernat la 10 noiembrie. Amélie Nothomb şi Christine Angot, cele mai în vogă două scriitoare ale momentului, nu au intrat în graţiile juriului. Dintre edituri, Gallimard este reprezentată cel mai bine (5 titluri), urmată de Grasset (3 titluri) şi Seuil (2 tit­luri). În total, în listă sunt prezente producţii literare apărute la 8 edituri.

Iată şi lista:

Jean-Baptiste Del Amo: „Une éducation libertine” (O educaţie libertină), Gallimard;

Salim Bachi: „Le silence de Mahomet” (Tăcerea lui Mahomet), Gallimard;

Christophe Bataille: „Le rêve de Machiavel” (Visul lui Machiavelli), Grasset;

Matthieu Bellezi: „C’était notre terre” (Era pământul nostru), Albin Michel;

Jean-Marie Blas de Roblès: „Là où les tigres sont chez eux” (Acolo, unde tigrii sunt la ei acasă), Zulma;

Catherine Cusset: „Un brillant avenir” (Un viitor strălucit), Gallimard;

Jean-Louis Fournier: „Où on va, papa?” (Unde mergi, tată?), Stock;

Valentine Goby: „Qui touche à mon corps je le tue” (Îl omor pe cel care-mi atinge corpul), Gallimard;

Alain Jaubert: „Une nuit à Pompéi” (O noapte la Pompei), Gallimard;

Michel Le Bris: „La beauté du monde” (Frumuseţea lumii), Grasset;

Catherine Millet: „Jour de souffrance” (Ziua suferinţei), Flammarion;

Patrice Pluyette: „La traversée du Mozambique par temps calme” (Traversarea Mozambicului în vreme liniştită), Le Seuil;

Atiq Rahimi: „Syngué Sabour”, POL;

Olivier Rolin: „Un chasseur de lions” (Un vânător de lei), Le Seuil;

Karine Tuil: „La domination” (Dominaţia), Grasset.

1