|
De neînţeles
1. Luptă sfântă?
Fii serios
(şi ia aminte):
Hristos
nu are de gând să-şi dea viaţa
pentru patria ta.
2. de neînţeles Eşti Doamne
de ce Te-ai supus Autoghinionului
de-a avea sub oblăduire
o lume ca a noastră...
(pardon
ca a Ta...)
Prolog
Vânt
Praf – Pământ
şters de pe Faţa Pământului
S.F. Extraoriental
Şeherezad-sultanul
depănând noapte de noapte
o mie şi unul de adevăruri...
(ceea ce aduce aminte
bineînţeles
de o mie şi unu de mărunţişuri...)
Mongolia, 1989
1. în imensitatea stepei
în apa unui lac nămolos
aruncai o monedă
cu gând de-a reveni
totuşi
după o mie de kilometri
peste nisipul pustiului Gobi
aruncai o bancnotă
cu gândul de-a nu reveni
2. cândva cuiva
moneda i-ar putea mărturisi
despre un imperiu care – slavă Domnului –
nu mai există
iar bancnota cu chipul comunismului pe ea
o luase vântul
ducând-o aiurea peste dune –
sub arşiţa soarelui
nu cred să fi putut supravieţui
chipul lui Lenin de pe
bancnotă de 10 ruble...
Chî, Chî!!...
Nu fi şi tu Kant
morocănosule
introvertitule. Când ieşi la plimbare
fix la 5 (sau poate 6)
încât Europa (de cartier; atât cât te vede
şi cât o vezi) îşi poate verifica ceasul
conform pedanteriei tale
nu fi şi tu kantian
tăcutule
ci vorbeşte ceva cu lumea
încearcă să-i ridici dispoziţia
spune-i şi tu nişte idei
nişte filosofie pe înţelesul ei
la urma urmei nişte umor sau altceva
să aibă şi promenada ta
vreun oarecare rost practic
socio-civic etno-internaţionalist
să nu însemne pur şi simplu aşa
un galop de sănătate... Fii şi tu
puţin bolnav
ca poeţii
ca filosofii adevăraţi
sau cel puţin romantici (ah
celebrii tuberculoşi ai romantismului!...)
Chî, chî!!...
Rezoluţie
vizibil sastisit
Dumnezeu (poate că Altcineva)
ia de pe o poliţă a tăriilor
(sau slăbiciunilor)
dosarul cu sigla p.t.
(adică – planeta terra)
şi prinde a tăia impasibil
noţiunile:
c u v â n t
g e n e z ă
h u m ă
o m (a d a m)
c o a s t ă (e v a)
m a t e r i e
n a t u r ă
s p i r i t
r e l i g i e
a t e i s m
f i l o s o f i e
t a l e n t
p o e z i e
g e n i u
o c e a n
b ă l t o a c ă
p r o s t i e
a m e r i c a
n o r i
praf
r u s i a
t a n c
p u l b e r e
i n t e r n e t
f u r n i c ă
a l b i n ă
l i c u r i c i (b a s a r a b i a)
etc. (inclusiv – l. b. – a
12345678902 ± 0987654321-a noţiune)
= („e g a l”)
e x i s t e n ţ ă
după care Atoatecreatorul (poate că Altcineva)
trage o linie
şi pune rezoluţia:
nu a fost decât o experienţă
semnând simplu: eu
şi prinde a pregăti dinamita...
Un flaut
Într-adevăr
la colţul străzii
un flaut sfărâmat
un obiect oarecare
scăpat din mâini
din neatenţie
călcat în picioare.
Un flaut sfărâmat
un obiect oarecare
(dacă bineînţeles
nu-ţi trece prin cap
prostia analogia
cu viaţa omului
cu destinul poetului
cu dragostea noastră
cu dragostea voastră...).
În fine
asta e: un flaut sfărâmat
poate că chiar flautul fermecat
şi nu e sigur că
flautistului de la colţul străzii
i-ar ajunge pentru un nou flaut
ceea ce a adunat
în arena pălăriei...
Economia în iad
diavolul fu rugat
(nu i se poate cere)
să spună câteva cifre
despre economia iadului
şi dânsul răspunse: mie
şi 0 mi-i de ajuns
deci – zero, tovarăşi
camarazi şi domni
pentru că noi
nu economisim nimic
şi pe nimeni
iadul fiind o piaţă fără economie
adică a dracului de necruţătoare...
Pasărea ra(i)ului
Ministerul culturii
globului pământesc
a anunţat campania de răspândire a
poeziei la sat...
Să fim realişti: pentru ţăran
pasărea-paradisului e
cocoşul din zeamă...
Apoi apăru obişnuitul
câteva luni la rând
rotunjimea abdomenului ei
părea ceva ce ţine de ideal
de idealitate
apoi
apăru obişnuitul
realitatea: pruncul
În curmezişul jumătăţii
de palmă
cam infantil
cam ludic
cu litere nici majuscule
nici petit
pe linia vieţii am scris:
viaţă + moarte =
(pentru răspuns nu mai rămăsese loc)
Între secole
Secolul trecut începuse cu mai multe
curente literare
pentru a se încheia cu căderea unui
imperiu comunist
în timp ce în lume – ca şi mai înainte –
statele-neînfrânatele galopau unele
peste altele
cu turbane sau turbate coame de drapele
ceea ce făcuse poeto-omul-insignifiantul
să constate că
în faţa sediului ONU
în bătaia vântului
sfintele stindarde ale ţărilor
se pălmuiesc alandala
unele pe celelalte
iar fiece om e supărat oarecum
pe sine însuşi
eul propriu nemaipărându-i decât
un vecin dezorientat ce priveşte
preocupat cum
pe partea dinspre soare a oarecăror arbori
se întâmplă foşgăitorul eroism colectiv
al mişcării
browno-furnicare – curios
la ce se gândeşte el observatorul acolo
în scăfârlia sa unde
mai există posibilitatea vreunei doze
de realitate
deocamdată neînfăptuită – dar
suficientă pentru a-l face să constate că
noul secol ce răsare după
secolul trecut
seamănă leit unui vechi recidivist resemnat
amabil şi trist; el – poate că
Blumul joicean – în Dublinul sau în
Chişinău stând
ca între două secole ca
între două greşeli opuse – între
apusul uneia şi răsăritul alteia;
greşeli – biete cămile cu genunchii
roşi vineţi ca ai
credincioşilor statornici întru
săvârşirea ritualului prosternării.
Unele de altele
Mă întrebi ce impresie mi-a făcut
crângul de bambus
acolo la mănăstirea Shaolin
în China?
Mai ales pe furtună
când tijele-i prelungi se băteau sec
unele de altele
ai fi putut crede că
nu e decât funestul schelet
al universului...
În ceruri
abia când ajunse în ceruri
sufletul îşi dădu seama
cât de puţine constelaţii cunoaşte
şi ce elev mediocru fusese
la astronomie
printre atâtea stele
mai că era ca un orb
sufletul pe cale de a-şi da sufletul
de a se da pe sine
Mult, foarte mult
Ce multe cuvinte au fost...
Dar ciudat
au rămas şi mai multe decât
au fost...
Între timp
Să fi crescut numărul literelor
din alfabet?...
Ce o mai fi urmat
după buchea Z
sau ce premerge
buchei A?...
Pustiu
la orizont
cu o linie vălurată dunele subliniază
cursivul din cărţile cerului
|
Leo Butnaru
Inapoi la cuprinsul numarului