„Cititorul” – o capodoperă a literaturii germane

Best-seller internaţional, tradus în peste 35 de ţări, romanul Cititorul, considerat cel mai răsunător succes după Toba de tinichea a lui Günter Grass, îl impune pe Bernhard  Schlink în prima linie a prozei germane. Povestea tristă a unei pasiuni între un adolescent şi o eroină cu mult mai în vârstă, care dispare fără urmă, fiind regăsită de protagonist abia peste câţiva ani într-o sală de judecată, romanul leagă cercetarea, aproape criminalistică, a unei stranii iubiri şi a unui trecut întunecat de prezentul politic. Profund observator al proceselor sufleteşti, autorul aparţine acelei categorii de scriitori care ştiu să povestească senzual, inteligent şi captivant.

Aprecieri critice

„Învăluit într-un erotism fremătător, acest roman fascinant stă sub semnul iubirii şi al enigmelor, al ororii şi compasiunii, consumându-se în peisajul bântuit al Germaniei postbelice” (Los Angeles Times)

„O proză de o claritate de cristal, niciun cuvânt, nicio silabă în plus… În această capodoperă, Schlink este un povestitor strălucit” (Focus, München)

„Exact în momentul în care părea că s-a spus totul despre Germania şi despre război, iată această formidabilă carte a lui Bernhard Schlink, atât de complexă din punct de vedere moral” (Richard Bernstein)

„De ce consider cartea lui Schlink a fi canonică?

Eu cred că se plasează, cu măsură şi relativă echidistanţă, între clasicizantul Bildungsroman (aici, romanul formării lui Michael Berg) şi obsesivul Vergangenheitsbewältigung, acea încercare mereu reiterată, cu mijloace mai mult sau mai puţin estetice, a culturii germane de a se reconcilia cu trecutul. Iar această implicaţie se vădeşte la intersecţia celor două destine, al tânărului Berg şi al Hannei.

Schlink utilizează mijloacele dintotdeauna ale literaturii bune, nimic spectaculos, nimic sclipitor, nici urmă de deconstrucţie ori revoltă postmodernă împotriva capitolelor, paragrafelor, frazelor, morfologiei sau a sintaxei prestabilite. De la prima propoziţie: „La cincisprezece ani m-am îmbolnăvit de hepatită” şi până la ultimul accent tragic, dar nu imprevizibil – „Poate că am scris totuşi povestea noastră pentru că voiam să mă eliberez de ea, chiar dacă nu sunt în stare!” – totul se petrece parcă în limitele plauzibilului şi necesarului: o măsură atât de… canonică!

 De unde, atunci, fascinaţia acestei cărţi, dorinţa ca, odată începută, să fie citită pe nerăsuflate?

E, în primul rând, un impetus emoţional cu foarte mare iscusinţă mascat de Schlink – narator la persoana întâi! – şi aplicat unei povestiri liniare. Liniaritatea epicului nu exclude însă misterul şi alegoria, chiar dacă ele sunt subtil sugerate în loc de a fi exacerbate, ca în mare parte din literatura  „de consum” produsă de acest subiect. Apoi, Schlink, cu toată importanţa pe care o dă episodului Hanna pentru toată existenţa de mai târziu a eroului său, nu anticipează  cu nimic întâmplări, emoţii sau întrebări ce devin, în finalul cărţii, atât de tulburătoare şi – vai! – cel mai adesea fără răspuns univoc. Astfel că avem surpriza şi bucuria unui text nespectaculos, compus din trei părţi, cu desfăşurare mai degrabă impregnată de banalitatea vieţii zilnice.” (Dumitru Radu Popa)

„În ciuda subiectului „serios”, devenit cam stereotip în ziua de azi, cu o prea complicată cazuistică morală „agăţată de coadă”, romanul lui Bernhard Schlink este un roman-eveniment. Meritul său, desigur, considerând mai întâi de la sine înţeleasă valoarea estetică, este acela de a plasa „vina” în spaţiul generaţiei „judecătorilor”, al celor care, din exces de zel, au acuzat „instrumentele” laolaltă cu adevăraţii vinovaţi, atribuind holocaustului toate monstruozităţile trecutului. Hanna este un spectator nevinovat, care se află, întâmplător, la locul nepotrivit, pentru ea alegerile se rezumă la propriul orgoliu, nu are nicio legătură cu atrocităţile de la Auschwitz şi de la Struthhof. Destinul ei se repercutează asupra lui Michael Berg, a cărui evoluţie sintetizează de fapt întreaga problematică a cărţii. Este tânărul de 15 ani iremediabil „nenorocit” de întâlnirea cu „abominabila criminală” Hanna Schmitz, care-l transformă într-un „infirm afectiv”, obsedat de trecut şi incapabil să iubească o altă femeie, sau, din contra, această întâlnire îl formează şi îi dă un sens vieţii, reprezentând o revelaţie unică, o „comoară” pe care va şti să o cultive, până după moartea târzie a iubitei şi a iubirii? De felul cum soluţionează acest echivoc depinde latura baricadei – pro sau contra – de partea căreia se va situa „cititorul” cărţii”. (Cătălin Sturza)

Biobibliografie Bernhard Schlink

Născut la 6 iulie 1944 la Bielefeld, Bern­hard Schlink a studiat ştiinţele juridice la Heidelberg şi Berlin, şi-a luat licenţa în 1975 şi a obţinut titlul de docent în 1981. A predat Dreptul la Bonn şi la Frankfurt. Din 1992 este profesor la Universitatea Humboldt din Berlin şi la Yeshiva University din New York.

A debutat (1987) cu romanul poliţist Dreptatea lui Selb (singurul scris în colaborare cu juristul Walter Popp). Următoarele sale romane poliţiste - toate avându-l ca protagonist pe detectivul particular Gerhard Selb - s-au bucurat de un remarcabil succes: Nodul gordian (1988) a primit în anul următor Premiul Glauser, acordat autorilor germani de literatură poliţistă, Înşelăciunea lui Selb (1992) a fost distins, în 1993, cu Premiul german pentru literatură poliţistă, iar Crima lui Selb (2001) a fost unanim apreciat de critica literară, vorbindu-se despre îmbinarea tradiţiilor narative ale secolului al XIX-lea cu „diagnosticarea realităţilor contemporane” (Tilman Krause, Die Welt).

Afirmarea internaţională se datorează romanului Cititorul (1995), carte socotită un eveniment literar, distinsă cu numeroase premii: Premiul Hans Fallada al oraşului Neumünster, Premiul italian Grinzane Cavour, Premiul francez Laure Bataillon pentru literatură tradusă - toate în 1997, în 1999 premiul de literatură al cotidianului Die Welt, iar în 2003 diploma de onoare a Societăţii „Heinrich Heine” din Düsseldorf. Romanul a figurat mai multe luni pe locul întâi al listei de best-sellers din New York Times. În 2002, Bernhard Schlink a primit din partea statului francez titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare.

În limba română, la Editura Polirom, au apărut următoarele cărţi ale lui Bernhard Schlink: Cititorul (2002), Evadări din iubire (2003), Crima lui Selb (2005) şi Întoarcerea acasă (2007).