Limba română jucată la ruleta politică

Luni, 26 mai, aflat la o reuniune la Bălţi, Marian Lupu, a doua persoană în stat, a făcut o declaraţie surprinzătoare pentru un membru al Partidului Comunist, ales în fruntea Parlamentului: „Româna şi moldoveneasca sunt aceeaşi limbă. Una”, a spus dl Lupu în faţa studenţilor şi profesorilor de la Universitatea Pedagogică „Alecu Russo”.

Declaraţia speakerului, s-ar zice, ne readuce în epoca lui Petru Lucinschi, fostul preşedinte al RM (recunoscut expert în iluzionism politic), care propusese şi el plasarea cuvântului „română” între paranteze, pentru a satisface toate taberele. Nu s-a întâmplat aşa, româna nu a reapărut în Constituţie nici măcar între paranteze. De ce? Pentru că nu a existat voinţă politică. Readucerea limbii române în Legea Supremă a Republicii Moldova este percepută, pe bună dreptate, ca o trecere a Rubiconului, echivalează cu aplecarea definitivă a balanţei destinului naţional în direcţia Occidentului. Or, după proclamarea independenţei, grupuri cu mare greutate politică şi financiară s-au împotrivit acestei evoluţii. Pentru vechea nomenclatură comunistă şi numeroşii agenţi KGB strecuraţi în partide şi în mass-media, rezolvarea problemei identitare, care nu se poate realiza decât în condiţii de democratizare, înseamnă dispariţia lor de pe scena politică, de aceea ei s-au făcut luntre şi punte pentru a împiedica legitimarea denumirii corecte a autohtonilor din Moldova, devenită din 1989 încoace limba oficială a statului. Aşadar, nu argumentele savanţilor au contat în această dispută, ci interesele de putere ale establishment-ului postsovietic de la Chişinău. Actuala guvernare s-a dovedit deosebit de agresivă în promovarea doctrinei moldovenismului. Tot zilele acestea, preşedintele Voronin, la o întâlnire cu un grup de nostalgici rusofoni, se referea la alfabetul chirilic ca la „primul alfabet al moldovenilor” , sugerând astfel că, la o adică, PCRM ar putea repune în discuţie revenirea la scrierea cu litere ruseşti, dacă va fi votat masiv de rusofonii care mai suspină după URSS.

Declaraţiile de la Bălţi ale lui Marian Lupu au acelaşi iz electoral, dar sunt adresate, în mod evident, cetăţenilor cu vederi diametral opuse. Marian Lupu pare să tatoneze terenul în perspectiva candidaturii sale la postul de preşedinte al Republicii Moldova. Fireşte, disidenţa domniei sale ar putea fi o tactică a PCRM, care încearcă să smulgă voturi din ambele direcţii – în presa de la Bucureşti a apărut chiar şi teoria conform căreia lui Lupu i se va „aranja” chiar şi un partid pro-românesc de buzunar, care să faciliteze o nouă majoritate comunistă în viitorul parlament, sau că răzvrătitul speaker va fi „împrumutat” PPCD-ului, pentru a-l ajuta să treacă pragul electoral (ipoteze prea fanteziste) –, dar asta nu înseamnă că Marian Lupu nu ar putea avea şi o agendă secretă, al cărei scop este puterea, cu sau fără comunişti, cum a şi lăsat-o să se înţeleagă de altfel la întâlnirea de la Bălţi, vorbind despre cele 90 % ale politicii care s-ar face „la subsol” (restul de 10 la sută, trebuie să înţelegem, revin… statului de drept din Moldova!).