|
Mulţi cunoscuţi de-ai mei şi-au „tras” Internet (adică s-au conectat la Internet - cum s-ar grăbi să mă corecteze prietenii mei scriitori-filologi). Mi s-au pus mai multe întrebări privind tehnologiile utilizate şi vitezele acestora. Pentru a explica pe înţelesul lor, într-un limbaj mai simplu („uman”), am să recurg la o metaforă.
Închipuiţi-vă că în loc de tehnologiile Internet utilizaţi diverse mijloace de transport, vehicule. Vă duceţi la un magazin specializat şi întrebaţi cum şi cu ce puteţi ajunge de la Chişinău la Cahul (ceea ce ar echivala cu descărcarea unui film de pe Internet).
Vânzătorul vă va răspunde:
1. Cu bicicleta. (Ceea ce în Internet înseamnă conexiunea de tip Dial-up). Desigur, puteţi ajunge şi cu bicicleta, însă o să vă ia mult timp, bani şi… nervi. Avantajul acestei conexiuni este că e ieftină (respectiv, o să vă încarce doar factura telefonului). Dar, atenţie, vă recomand să vă aventuraţi cu bicicleta doar pe distanţe mici (adică, cu Dial-up-ul veţi putea citi doar e-mail-urile).
2. Cu motocicleta. (Dial-up+Satelit Dish). Puteţi ajunge la destinaţie, însă disconfortul e maxim. Dacă plouă, mai bine staţi acasă. (Pe ploaie, satelitul lucrează rău de tot)
3. Cu autobuzul. (Wi-Fi). Viteza şi preţul e OK. S-ar putea să nu aveţi cursă direct până la Cahul, s-ar putea să nu găsiţi bilete. Avantajul: vă puteţi alege locul preferat în autobuz. (Adică umblaţi prin casă cu notebook-ul fără cablu).
4. Cu automobilul. (ADSL). Viteza e bună, confort bun, preţul bun. E cel mai răspândit la momentul actual.
5. Cu Jeep-ul. (FiberLink). Viteza excelentă, confort maxim, preţul destul de pipărat. (Nu toţi îşi permit acest tip de Internet, deoarece s-ar putea ca blocul în care locuiţi să nu fie încă conectat la provider)
Acum, despre viteza în trafic. Mulţi încurcă Mbit cu MByte. Cel mai exact viteza de transmitere se afişează în Mbit. Însă dacă împărţiţi această valoare la 8, veţi avea o aproximare în MByte. De ce o aproximare? Deoarece datele transmise pot fi compresate, sau pot apărea erori de transmitere şi, respectiv, e necesară retransmiterea datelor.
Să vedem şi vitezele de deplasare până la Cahul.
1. 57 Kbit. - Pedalaţi, din greu, pe o bicicletă.
2. 128 Kbit.- Aţi încălecat motocicleta.
3. 512 Kbit. – Sunteţi tot pe o motocicletă, însă aveţi un model superclasă, să zicem Yamaha, cea pe care face performanţă Valentino Rossi în MotoGP.
4. 1Mbit. - Aţi urcat deja în cockpit-ul unei maşini de Formula 1.
5. 10 Mbit. - Zburaţi cu avionul.
Mai există încă o limită de trafic lunar impusă de provideri, şi anume aşa-zisul Bandwidth – cantitatea de informaţie permisă pentru a fi transferată înspre/dinspre server. Se măsoară de obicei în GBytes (adică în Kg, dacă e să echivalăm în unităţi mai cunoscute).
1. 1Gb. Aveţi dreptul să luaţi un bagaj nu mai greu decât puteţi duce într-o mână.
2. 2GB. Bagaje pentru două mâini.
3. 10GB. Atât cât încape în portbagajul maşinii.
4. 100GB. Cât poate trage maşina.
Şi, în final, despre viteza reală de acces pe Internet. Aşa cum pe străzi se creează ambuteiaje, la fel se întâmplă şi în Internet. Desigur că puteţi ajunge la Cahul cu transportul pe care îl aveţi, însă deplasarea Dvs. va fi sigură doar dacă traseul va fi liber. Transpus în limbaj rutier, asta înseamnă că te deplasezi mai încet până la Hânceşti, din cauza drumului accidentat, dar după ce laşi în urmă această localitate, bagi viteza a patra. (Vreau să spun că în intervalul de timp 18.00-21.00 Internetul merge rău de tot). De ce? În Internet, ca şi în transportul public, capacitatea de trafic pe şosele are o limită. Providerii au un canal extern, să presupunem de o capacitate de 100Mbit, însă dacă am însuma vitezele pe care le-au procurat fiecare client (abonat), va rezulta că acest canal trebuie să aibă de fapt o capacitate de aproape 100 de ori mai mare decât cea stabilită pentru acel canal extern. Providerii noştri practic trăiesc din distribuirea „raţională” a acestor viteze către clienţi, având grijă ca în orele de vârf traficul pe acel canal să nu depăşească capacitatea lui, şi atunci, evident, scad viteza oferită clienţilor, iar aceştia de multe ori nici nu sesizează această reducere („ciupeală”). Speranţa lor, a providerilor, este ca abonaţii să nu acceseze simultan Internet-ul într-un număr prea mare.
|
Vitalie Eşanu
Inapoi la cuprinsul numarului