Ocupaţi şi ocupaţii (expoziţie fotografică André Zucca, Festivalul de Film de la Cannes, Editura Actes-Sud)

Expoziţia fotografică „Parizienii sub ocupaţie”, deschisă în perioada 20 martie – 1 iulie 2008, la Biblioteca Istorică a Oraşului Paris, a făcut scandal în Franţa, suscitând pasiuni şi dispute pe teme oarecum uitate sau considerate „încheiate”.

Cele peste 200 de imagini color realizate de André Zucca, fotograf cu chirie la nazişti, au oferit lumii o viziune de alternativă a unei perioade ruşinoase a istoriei franceze: Ocupaţia germană între 1940-1944. Clişeul fisurat al Franţei rezistente, al foametei, terorii şi asasinatelor în masă (de-a lungul istoriei au fost mai multe încercări de demitizare a aces­tui tip de discurs, vom puncta, de exemplu, filmul lui Alain Resnais „Hiroshima, mon amour”, după povestirea omonimă a Margueritei Duras, care încadra, în universul terifiant al Ocupaţiei, o frumoasă şi tragică poveste de dragoste şi care a fost reţinut, din păcate, doar din motive romantice şi romanţate) a fost, se pare, spulberat pentru totdeauna. Mitologia oficială contrastează puternic cu poze ce surprind viaţa tihnită a Parisului, gălăgia veselă a cafenelelor, ritmul obişnuit al plimbărilor în Grădina Luxembourg. O exorcizare dureroasă, comentată intens în ziare şi pe Internet.

André Zucca a lucrat până în 1940 la Paris Match şi Paris Soir, în calitate de fotoreporter. După 1940, este „sechestrat” de către nazişti şi activează la revista propagandistică SIGNAL, creată în 1940, de Goebbels. Revista era distribuită în toate teritoriile ocupate de nemţi şi urma să arate opiniei publice mondiale că viaţa Franţei ocupate continuă în ritmul obişnuit şi că nuanţele sinistre nu sunt decât invenţii ale „detractorilor” din afară.

Niciuna din imaginile color ale lui Zucca nu a apărut în SIGNAL: culorile erau rezervate exclusiv pentru fotografiile de război.

André Zucca a fost arestat în noiembrie 1944, dar părăseşte Parisul în mai 1945 pentru a trăi sub un nume de împrumut, în împrejurimile orăşelului Dreux. Moare în 1973.

***

Succesul, după cum se ştie, este, de departe, cel mai bun stimulent pentru acţiune. Statul francez a decis să utilizeze această reţetă veche pentru a amortiza efectul crizei generalizate a lecturii sub influenţa noilor forme de comunicare tehnologică. Ideea: a organiza o întâlnire între autorul de succes, vedeta literară, şi adolescentul indecis, pradă a unor ispite dintre cele mai diverse, dar şi a unor handicapuri ce-l depăşesc. Realizarea practică: prozatori fran­cezi notorii, printre ei Noëlle Chatelet, Yasmina Khadra, Jean-Noël Pancrazi, Didier van Cauwelaert, Didier Daenninckx, Clémence Boulouque, Jacques-Pierre Amette, Olivier Poivre d’Arvor, Benoît Duteurtre, Daniele Sallenave, Alain Absire, Alexandre Jardin, Yann Queffelec, Daniel Picouly, Christophe Ono-dit-Biot, Valentine Goby şi Pierre Assouline, vor vizita 30 de colegii, din diferite regiuni ale Franţei, încercând să interacţioneze cu elevi din «réseaux ambition réussite», adică tineri dificili provenind din familii vulnerabile (categorii socio-profesionale defavorizate, probleme cu învăţarea, familii nefrancofone). Scriitorii au fost distribuiţi pe zone geografice şi şcoli – ei vor povesti elevilor despre cărţile care au contat în viaţa lor, despre concepţiile şi ideile lor literare. O altă parte a proiectului va include o prezentare a unor cărţi de autor, un roman sau nuvelă, care vor fi prezentate elevilor, aceştia urmând, sub îndrumarea profesorului şi a scriitorului tutelar, să le studieze timp de 6 luni, răstimp în care vor practica, printre altele, exerciţii de scriitură şi stilistică literară.

O iniţiativă ase­mă­nătoare este proiec­tul „Horizons romanesques” – un blog colectiv găzduit de site-ul FNACLive.

La întrebarea „Care este biblioteca ideală pentru adolescenţii între 13-18 ani?” - vor răspunde mai mulţi scriitori şi artişti cunoscuţi, printre ei Marc Levy, Anna Gavalda şi Max Boublil. Aceştia vor povesti tinerilor care era cartea lor preferată la 14, 15 sau 16 ani şi care au fost urmările întâlnirii lor cu ea.

***

Organizatorii Festivalului de Film de la Cannes, al cărui juriu va fi prezidat de Sean Penn, au anunţat că ediţia de anul acesta va celebra aniversarea a 40-a a lui mai ‘68.  În cadrul secţiunii Cannes Classics, vor fi proiectate în acest an mai multe filme ce nu au fost proiectate în 1968. Amintim, în mai 1968 festivalul a fost închis la doar 10 zile după des­chiderea oficială. Un grup de cineaşti: Jean-Luc Godard, François Truffaut, Louis Malle, Claude Lelouch, Claude Berri, Roman Polanski  şi alţii au condamnat atunci  «indecenţa de a serba pe Coasta de Azur, ignorând egoist criza socială care face Franţa să sufere». Festivalul a fost oprit, iar regizorii s-au alăturat mişcărilor studenţeşti. Lista filmelor re-programate nu a fost finalizată încă, dar ar putea include «Peppermint frappé» de Carlos Saura, «Je t’aime, je t’aime» de Alain Resnais şi «Petulia» de Richard Lester.

***

În 2008, Editura Actes-Sud face 30 de ani. Înfiinţată de belgianul Hubert Nyssen în 1978, „Actes-Sud” este o infirmare vie a tezei că tot ce e mai important în viaţa culturală franceză se produce la Paris. Editura din provincie (sediul este Arles) are deja în palmares peste 6000 de titluri, 130 de angajaţi şi aproximativ 350 titluri noi anual (aproape o carte nouă pe zi!).