Poeme pentru Contrafort

draconic super-ego

ca şi cum aş fi călcat mereu de un buldozer

pe trecerea de pietoni

ca şi cum aş fi răstignit pe calea ferată

şi peste mine ar trece acelaşi tgv

ca şi cum aş servi drept exerciţiu

unui pluton de execuţie convocat anual

ca şi cum aceleaşi torpile mi-ar lovi submarinul

în coorondate spaţiale similare în fiecare ceas

ca şi cum craniul meu ar fi luat la ţintă de meteoriţi

ca şi cum aş fi rândaş la world trade center

şi singura zi din viaţa mea ar fi 11 septembrie 2001

poem psihotic #1

râsetul, lătratul şi step-ul schilodului îmi împresoară celula

în fiecare zi, o altă uşă descuiată cu gheara

în fiecare zi, un alt gardian se caţără pe geam

în fiecare zi, se cască un gol acolo unde ar trebui

să am un scârţâit constant un tic-tac vesel de maimuţă

linia orizontului se apropie ca un şarpe ejaculat din mare

luna decupează silueta obosită a soarelui şi răsare

toată viaţa am fost ca un stilet ţintuit în beregata unui profet

dacă iisus ar reveni azi, ar dori să fie crucificat de mine

sunt un cadavru care ţipă plasmă

o fantomă ce prinde consistenţa păianjenului

un şobolan râtos

sfetnicul cel mai bun al inamicului meu

când mă întorc acasă bat la uşă ca să sperii gândacii

de la fereastră văd o macara pe care scrie ratare

aştept vârsta de 33 de ani să scrijelesc mai multe

                                                minusuri pe răboj

ele fac pereche bună cu seria de zero pe care am adunat-o

deşi sunt masculul alfa minus ce rupe panouri

nici măcar stoudamire nu mă poate bloca

trebuie să-mi tatuez notiţe pe inimă pentru că cele

                        de pe retină mi le-am jumulit cu iataganul

vecinii se feresc de mine şi mă inundă

îmi trimit poeme cu porumbei ucişi cu graffiti

vreau să scriu încă o simfonie pentru că cea din beci

                                    a fost aruncată de grigore

fior în scrumieră înfundat toalete cu fetuşi de căţei

picură ceva mă duc să verific s-a terminat tristis anima mea

dacă îmi pun o dorinţă deportaţi-mă în pubertate

            încă nu-mi permit să-l tutuiesc pe dumnezeu

pentru că adolescenţa a fost un căcat

midlife crisis cum spuneam un om la 23 de ani e terminat

încă un rimbaud anesteziat de personaje dostoievskiene

în textură sălăşluieşte un muc

râd înfundat ca un tren fără pantaloni

o să recit o să recit spuse verificându-şi chimirul

efectul doppler inversat ţipătul focului vine mai

                                                repede decât fumul

nu mai pricep nimic aud intonate rugi de răspopiţi

construit fals abject tratat de îngăimare pe faţă

revin la ceea ce cunosc cel mai puţin bine la mine însumi

şi textul se scrie pe dos ca oftatul care intră înapoi în mort

exorcistul fără slujbă trece ritos la gnostici

-1 linie 0 linie +1

am scris într-o noapte un tratat frumos despre

                                                teorema dualităţii

se făcea că dulăii miroseau a unu plus unu egal zero plus 2

reconstrucţie m-au filmat în timp ce-l omoram pe naşul

tumular #1

şi după ce mori

o să te vizitez să dau cu bocancul în lespede

să ţi se umple medalionul lipit de gât

cu fire subţiri de putregai

să-ţi răscolesc groapa cu grebla

inima să ţi-o despic cu un cleşte

lumina s-o sug din ochii stinşi

pe buze să las urme de ciocan

machiajul să-l repar cu dalta

să-ţi dezarticulez sărutul cu unghiile

să-mi chem amicii să te siluim prin fereastra de la coşciug

să te urmăresc asemenea unui hitman

prin toate cercurile în care te zbaţi

la fiecare vamă un glonţ în cap

şi te-ai întors în groapă

locul de unde nu poţi ieşi

locul în care eşti a mea

nu te dezleg

nu vei fi deportată în braţele unui înger amiabil

te scuip în timp ce te sufoc

şi am să te sugrum mereu cu gambele

până ce triunghiul constrictor devine linie

şi creştetul tău ce supurează viermi