Realitatea cu amănuntul (Palatul Şahului în Chişinău şi Apel disperat în ziarul „Comunistul”)

Palatul Şahului

Oraşul alb, alias Chişinăul, devine tot mai important, tot mai atrăgător pentru străini. Marile evenimente nu mai pot evita capitala Moldovei care, pe deasupra, se transformă încet-încet şi într-o mecă sportivă a lumii. Nu, încă nu găzduim ca Beijingul o olimpiadă, dar vom avea în curînd un Palat al Şahului cu forme capricioase, şi asta nu e puţin. Adică Şahul mondial nu se poate dezvolta fără implicarea Republicii Moldova. Guvernanţii au declarat ritos că pentru construcţia Palatului Şahului vor fi cheltuiţi 20 de milioane de dolari. Contribuabilii nu trebuie să se sperie, Moldova e atît de importantă, încît nu va plăti nici un bănuţ, cheltuielile fiind suportate, chipurile, de liderul Kalmîkiei şi preşedintele FIDE Kirsan Iliumjinov. Alături de Palat va fi înălţat un hotel impozant cu 300 de camere. Ce să zic? Aşteptăm cu nerăbdare apariţia acestui palat-minune. E unul dintre puţinele lucruri care ne lipsea, pentru că în rest avem de toate. Trotuarele arată superb, străzile şi curţile sînt curate, cîinii vagabonzi s-au împuţinat, ieri dimineaţa am numărat pe strada Titulescu doar 17 maidanezi, preţurile nu-i mai sperie pe vîrstnici după magica cvasiindexare a pensiilor, economia oraşului se dezvoltă furtunos, adică apar ca ciupercile supermarketuri şi case de schimb valutar, transferurile gastarbeiter-ilor asigurîndu-le clienţi pe vecie, avem şi cazinouri suficiente, iar leul moldovenesc, această valută miraculoasă, a învins pe merit dolarul pricăjit. Păi, cu o aşa economie viguroasă, aici dolarul ar trebui să coste un  leu. Sper ca Banca Naţională să realizeze acest lucru. Aşadar, avem de toate, trăim bine, eu aş zice chiar la fel de bine ca şi demnitarii, iar ceea ce ne lipseşte pentru a fi pe deplin fericiţi e, fireşte, un Palat al Şahului.

Un apel disperat

Ziarul partidului de guvernămînt „Comunistul” inserează  un apel disperat din care citez: „Oraşul nostru treptat se transformă într‑o groapă de gunoi. Persoanele responsabile pentru amenajarea lui s-au înglodat în politică. Dar mai existăm noi, orăşenii. Haideţi să ne suflecăm noi mînecile! Lacul nostru de odihnă îndrăgit – lacul comsomolist – are nevoie de ajutor. Propunem să ne amintim de tradiţia subotnicelor şi să renaştem vechiul obicei moldovenesc, claca. Ne adresăm specialiştilor, întreprinzătorilor care ar putea să dirijeze lucrările şi să asigure inventarul şi transportul, către firmele care ar putea să evacueze deşeurile, către fiecare om de bună credinţă. Iar primăria la rîpă! Organizatorii acţiunii: Agenţia Moldpres, postul tv NIT, ziarele Nezavisimaia Moldova, Kişiniovskie Novosti, Comunistul, Puls”.

Ce să spun? Înainte să ne suflecăm mînecile cu mic, cu mare, cred că ar trebui să ne punem cîteva întrebări. Am impresia că sus-pomeniţii organizatori au uitat nişte amănunte importante. În primul rînd, mega-proiectul Valea Morilor a fost lansat cu surle şi trîmbiţe în perioada cînd oraşul avea un alt primar - Vasile Ursu - şi un alt consiliu municipal. Îmi amintesc că locul viitorului dezastru ecologic a fost vizitat şi de ex-premierul Vasile Tarlev care a discutat cu lucrătorii. Mă întreb deci dacă nu cumva cei care ne cheamă la subotnic au greşit niţel adresa. Nu cumva actualii edili nu prea au legătură cu proiectul? Şi de ce atunci să-i ofensăm, trimiţîndu-i la rîpă? E un gest creştinesc acesta de sfintele sărbători de Paşte? Nu ar trebui mai degrabă să colaborăm cu ei pentru a repara catastrofa?

În al doilea rînd, se vede cu claritate acum că hiperproiectul a început în absenţa banilor necesari. Prin urmare, strategii care l-au început nu ar trebui măcar să-şi recunoască greşeala? Zic asta, pentru că nu-mi imaginez că ar putea fi sancţionaţi. Păi, cum vine asta? Cineva face o gafă, tace de parcă nimic grav nu s-a întîmplat, pe cînd oamenii de bună credinţă trebuie să meargă la subotnice. La rigoare, se poate fireşte organiza o clacă. Dar nu ar trebui să participe la ea şi cei care au lansat proiectul? Unde s-au ascuns aceştia?