Rândurile „patrioţilor” rămân intacte

Demiterea inopinată a guvernului Tarlev mi-a adus aminte de un alt truc al comuniştilor. Vă mai amintiţi, probabil, de dispariţia  bradului din Piaţa Marii Adunări Naţionale, brad instalat de Primărie. Nici atunci şi nici acum nu ne aşteptăm la vreun deznodământ plauzibil. Guvernarea, pur şi simplu, cu o expresie a lor, se află în lucru. Acea telenovelă cu iz de roman poliţist a stârnit rumoare şi nedumerire în Chişinău. Stupiditatea ei era mai mult decât dezarmantă. O guvernare care are de rezolvat atâtea probleme în cea mai săracă ţară din Europa se aruncă, ca un adevărat Don Quijote, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu… brazii. Aşa că am avut: brad republican, brad municipal... Îl mai văd şi acum pe ministrul culturii, care vorbea plin de admiraţie la televizor că n-a mai văzut un asemenea brad frumos (cel republican, desigur!) şi că sunt toate premisele ca el să fie inclus în lista celor 7 minuni ale domniei comuniste.

Actuala guvernare depune mari eforturi pentru a salva aparenţele. Congresul comuniştilor, aşa cum a fost regizat, a ţinut să transmită semnalul că situaţia e sub control, că unitatea partidului e de nezdruncinat şi că alegerile prezidenţiale din anul viitor, după atâtea victorii repurtate, sunt o chestiune de rutină. Demiterea guvernului, decorarea lui Tarlev cu „Ordinul Republicii”, declaraţiile parabolice ale acestuia dezvăluie mai degrabă o improvizaţie prost servită şi o lipsă de soluţii, după relativul insucces din alegerile locale de anul trecut. Ultimele „mutări” ale preşedintelui Voronin ţintesc inducerea în eroare a electoratului şi tulburarea scenei politice. În cei şapte ani de domnie PCRM nu a reuşit să schimbe situaţia deplorabilă a economiei RM. Basarabia rămâne o ţară izolată, iar cetăţenii ei, cei care au mai rămas acasă, sunt prinşi în prizonieratul unui comunism reşapat, deşi acest regim, vorba lui François Furet din Trecutul unei iluzii, ar fi trebuit să fie „un ciclu complet încheiat” în secolul 20.

Preşedintele Voronin se pare că procedează după sloganul: „dau un regat pentru o ţigară”. Ar face totul numai să recâştige simpatia electoratului şi să-şi păstreze pârghiile puterii chiar şi după încheierea celui de-al doilea mandat al său, ultimul permis de Constituţie. După ce a ţinut post câteva luni bune (consumând doar românofobie), la începutul lunii martie preşedintele Voronin a plecat la Moscova. Să se spovedească. Dar n-a făcut-o la Patriarhie, cum ne aşteptam, ci la Kremlin. Lui Putin i-a plăcut mult de tot spovedania preşedintelui moldovean, încât imediat i-a poruncit patriarhului să-l decoreze cu un znaciok. După „exorcizare”, preşedintele declara într-un interviu publicat în „Коммерсанть” (11.03.2008) că este „gată să ia loc la aceeaşi masă cu Ig. Smirnov, preşedintele autoproclamatei republici nistrene, dacă în joc va fi pusă reunificarea ţării”. Să plătească datoriile Trans­nistriei pentru gaze, care se ridică la 1,5 miliarde $ SUA, să recunoască toate privatizările din zona separatistă. Mai mult, este de acord ca RM să părăsească şi GUAM-ul şi că va cere SUA şi Uniunii Europene să recunoască neutralitatea RM. De parcă forţele armate ale Bruxelles-ului s-ar afla în stânga Nistrului şi nu militarii ruşi. De ce să ne oprim aici, domnule preşedinte? Ieşim şi din ONU, şi din Consiliul Europei. Plecăm şi din Europa. Abia atunci vom demonstra loialitate totală faţă de Moscova. Preşedintele crede că prin alipirea Transnistriei, sub binecuvântare rusească, poate răscumpăra o guvernare dezastruoasă.

Noul guvern, în aceste condiţii, nu poate fi decât populist. Că reforme mari nu prea are timp să facă. Va încerca să coboare tarifele la gaze (dolarul, oricum, e în cădere liberă), va împărţi pensionarilor de la ţară tot felul de ajutoare (pomeni), promisiuni… Bine, vă veţi întreba, de ce n-ar fi putut face acelaşi lucru şi guvernul Tarlev? Putea, dar nu mai era atât de credibil. Noul guvern va veni, se presupune, cu un alt facies, va genera, vorba spicherului Lupu, idei noi. Vor descoperi poate şi apa caldă…. Adevărul crud este că această „schimbare”… nu va aduce nici o schimbare. Voronin a încercat să dea o tentă de singularitate întâmplării, afirmând că este pentru prima dată în istoria RM când un premier, văzându-se depăşit de situaţie, îşi dă demisia de onoare. Deşi, fie vorba între noi, miroase a demisie ordonată.