Alo, sunt Goncourt-ul tău...

Vânt de schimbare la Academia Goncourt. Criticată vehement pentru modul   de funcţionare perimat, dar şi pentru  ineficienţa juriului literar, oarecum îmbătrânit şi el, Academia s-a reunit la 8 ianuarie pentru a modifica regulamentul intern şi a primeni instituţia în conformitate cu noile cerinţe ale pieţei de carte franceze... Într-un interviu acordat cotidianului Le Figaro,  pe 3 ianuarie 2008,  preşedinta Academiei, Edmonde Charles-Roux, schiţa principalele condiţionări ale schimbării: creşterea ofertei de carte (doar la rentrée din septembrie  a numărat  300 de romane care trebuiau citite şi apreciate), reglementarea modului în care membrii juriului votează (amintim cazul lui Jean Giono care îşi exercita dreptul de vot prin telefon, din biroul editorului Gaston Gallimard).

Charles-Roux a pomenit şi despre necesitatea de a se crea un juriu funcţional,  care ar  lucra deschis, transparent şi unanim, fiecare component al juriului  urmând să-şi aducă contribuţia şi cunoaşterea sa personală a autorului sau romanului discutat.

Şedinţa de marţi, 8 ianuarie, nu a decurs fără incidente. Ştirea-surpriză a fost demisia „din motive de sănătate” a lui François  Nourissier, preşedinte al Academiei Goncourt între  1996 şi 2002.  Nourissier a fost unul dintre cei care au influenţat cel mai mult balanţa Goncourt 2007 în favoarea romanului lui Gilles Leroy,  Alabama song. Însă decizia juriului a fost luată după 14 tururi de dezbateri, cu votul a doar patru din cei zece membri ai Academiei, iar faptul a suscitat polemici aprinse  în presă care au ţintit justeţea şi obiectivitatea juriului, bănuindu-se o înţelegere între juriu şi editori.

Tot atunci, Academia a decis că va lua în calcul doar votul membrilor prezenţi, punând astfel capăt unor practici dubioase de vot prin telefon. Alegerea va fi făcută de acum încolo doar dintre cărţile aflate pe ultima listă (atribuirea premiului Renaudot lui Daniel Pennac pentru Chagrin d’école, care nu figura în ultima listă a juriului, a făcut mare vâlvă, stârnind suspiciunea unor tranzacţii între editori şi juriu, după logica: eu votez autorul tău pentru Renaudot, tu votezi autorul meu pentru Goncourt).

O altă modificare importantă este clauza de regulament prin care Academia a decis ca: „după o vârstă care urmează încă a fi stabilită”, membrii să treacă la onoriat, adică să demisioneze automat, în fapt, fixându-se o limită de vârstă pentru membrii juriului. În acest moment, conform AFP, doar 4 dintre cei 10 membri ai Academiei au mai puţin de 80 ani: Françoise Chandernagor, Françoise Mallet-Joris, Didier Decoin şi Bernard Pivot.

Cărţi la TV şi alţi demoni...

Ceva mai devreme, la 10 decembrie 2007, preşedintele francez Nicolas Sarkozy  a dejunat la Palatul Elysée cu membrii biroului Sindicatului Naţional al Editurilor (SNE - Syndicat National de l’Édition): Antoine Gallimard, Arnaud Nourry (Hachette Livre), Alain Kouck (Editis), Francis Esménard (Albin Michel) şi Teresa Cremisi (Flammarion). În cadrul întâlnirii, preşedintele francez s-a pronunţat pentru „consolidarea prezenţei cărţii pe micul ecran”, prin crearea unor noi emisiuni literare, dar mai ales prin autorizarea publicităţii pentru cărţi la televiziune.

Activismul „cultural” al preşedintelui nu a fost, însă, recepţionat univoc de opinia publică franceză. Ca de obicei, opinia publică s-a divizat în câteva tabere-biserici ideologice, filozofice, politice şi sociologice.

O parte din opozanţi au avansat teza „imposibilităţii ontologice” a prezenţei cărţii la TV, argument vânturat şi în spaţiul public românesc cu ocazia scandalului legat de excluderea, din grila de emisie a TVR, a emisiunii lui Ioan T. Morar „Lumea citeşte”. Această imposibilitate s-ar traduce prin faptul că televiziunea şi cartea sunt două medium-uri prea diferite pentru a fi adunate sub acelaşi acoperiş.  Una e împărăţia imaginii, cealaltă – a gândului. Prima ţine de domeniul vizibilului, a doua – de cel al invizibilului, imaginarului, inteligibilului. Partizanii acestui tip de estetică literară au presupus că cartea va fi alterată şi devalorizată în urma contactului cu televiziunea. Lectura va deveni, după vechiul obicei, privire şi de acolo, ne-gândire (vezi frumoasa argumentare a lui Giova­nni Sartori din „Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-gândirea”, Bucureşti, Humanitas, 2005). 

De cealaltă parte, adversarii „reveriilor” estetice au opus exemplul succesului extraordinar al unor emisiuni TV despre cărţi, cum ar fi show-ul Oprah Winfrey sau „Richard & July” de pe Channel 4 (Marea Britanie). În plus, mai există şi o tradiţie franceză în domeniu, de pildă, emisiunea „Apostrophes”, concepută şi prezentată de Bernard Pivot, care a rulat pe micul ecran între anii 1975 şi 1990, sau Bulionul de cultură (Bouillon de culture) al aceluiaşi jurnalist, stopată şi ea în 2001.

Un alt tip de critică a venit din partea editorilor, în special din partea unor edituri mici, care nu dispun de bugetele imense ale unor Gallimard sau Flammarion. Aceştia au avansat ideea potrivit căreia ieşirea pe ecran a cărţilor va afecta în mod inegal piaţa de carte franceză. Vor avea de câştigat în special grupurile editoriale mari (Hachette Livre, Gallimard, Seuil), care dispun de banii necesari pentru procurarea spaţiului de antenă. Editorii mici, cu balanţe comerciale mult mai modeste, vor trebui să apeleze la canale media mai ieftine, dar cu un impact redus, precum ziarele, radioul etc. În fapt, nu va exista o schimbare adevărată de politică sectorială, ci doar o redistribuire a beneficiilor financiare mai ales spre grupurile editoriale mari.

Altfel, apariţia publicităţii pentru cărţi la TV ar putea avea ca un efect pervers disoluţia unui sector par excelence non-comercial, specific şi marginal – editurile care publică carte necomercială, romane de debut, poezie, artă dramatică, fotografie, reproduceri. Aceşti agenţi vor suporta tot mai greu concurenţa bestseller-urilor şi a cărţilor rapid vandabile şi s-ar putea la un moment dat să dispară cu totul de pe piaţă. S-ar zice că preşedintele francez nu a abolit cenzura economică a pieţei de carte, ci doar a substituit-o.