Super-veşti de la Humanzone

De ce la Bucureşti e mai multă aglomeraţie ca oricând? De ce e atâta forfotă? De ce a venit lumea în număr aşa de mic la vot? Pentru că erau cu toţii în Lipscani, în Club A, la lansarea grupului Humanzone. Şi nu doar a grupului Humanzone, ci şi a volumelor lui Hose Pablo şi Andrei Gamarţ – Căpşune în inima mea şi Eu spun dragoste. Lansarea din Bucureşti, care a urmat-o pe cea de la Chişinău, găzduită cu căldură de Biblioteca municipală „B.P. Hasdeu” – a fost una cu multe emoţii şi cu şi mai mult neprevăzut. Bineînţeles, pregătirile de la Chişinău n-au însemnat prea mult: ne aflam în imposibilitatea de a gândi până la capăt evenimentul, în situaţia în care nu eram siguri dacă vom lua sau nu viza pentru România. Iarăşi viza, bat-o vina! Care s-a cam lăsat aşteptată (vreo 3 ore în faţa consulatului, pe o vreme prea puţin prietenoasă), dar care a venit, până la urmă. Aşa că eram gata să ne luăm zborul a doua zi către capitala europeană.

Bucureştiul a fost, ca de obicei, mare, nebun, interminabil. Dar şi frumos, într-un anume fel. Cel puţin, seara de la Club A, moderată de Răzvan Ţupa (căruia îi mulţumim pentru susţinere)  a adunat multă lume frumoasă, care ne-a ascultat poeziile, poveştile, ne-a văzut în proiecţii acţiunile de prin Chişinău, l-au aplaudat pe Gamarţ în primul său mini-concert de chitară (cu black-out-uri în care mai uita câte un vers, două) şi ne-au cumpărat cărţile. Impresiile de după au fost, bineînţeles, împărţite. Ceea ce ne bucură pe noi este prezenţa în număr mare a celor de acolo şi faptul că, până la urmă, am avut parte de o super-lansare.

Am mai avut şi câteva recitaluri de stradă unde, în ciuda vremii foarte reci, a venit lumea să ne vadă, s-au oprit şi trecătorii să ne asculte, iar noi ne-am simţit cu misiunea îndeplinită. 

Nici Chişinăul nu s-a lăsat mai prejos. Şi la „Hasdeu” a venit foarte multă lume, s-a vorbit interesant, s-au vândut şi aici multe cărţi, s-au dat autografe şi toate cele. De ce? Căpşune în inima mea şi Eu spun dragoste sunt nişte cărţi noi, fresh, autentice şi, pur şi simplu, frumoase. Şi chiar dacă sunt scoase pe cont propriu, pentru că editurile de la Chişinău sunt prea puţin receptive la acest gen de poezie (iar cele de la Bucureşti nu ne tentează foarte mult, pentru că am vrut să ne lansăm anume acasă) – cărţile astea sunt doar startul a ceea ce urmează, încă, să arate Humanzone.

1