Statalitate & stupiditate & absurditate

Moto: „Mă tem că în decembrie 1989, românii au ieşit din casă revoltaţi, au ajuns în stradă revoluţionari şi au intrat în istorie fraieri” (Dorin Tudoran).

De cum au revenit la guvernare (25 februarie 2001), comuniştii s-au şi apucat cu îndârjire să lupte, pe viaţă şi pe moarte (cum altfel?), pentru „statalitatea” Republicii Moldova, aflată până la acea vreme într-o paragină de nedescris. În primul rând, pentru ca aceasta, adică statalitatea, să funcţioneze la randamentul cel mai înalt, anual, pe 22 aprilie, în gârla Lacului Morilor, fost şi el cândva comsomolist, se mai confecţionează câteva zeci de pionieri. Statalitatea trebuie să aibă asigurat şi un viitor. Apoi, întrucât mecanis­mul ei, adică al statalităţii, se cuvine să ticăiască aidoma unui adevărat ceas elveţian, fără pic de scârţâit, toate încheieturile interioare (în ultima vreme – şi cele exterioare) se lubrifiază cu „limbî moldov’nească”, diluată ghinişor cu „istorie integrată”. Statalitatea, conform teoriei lui Volodea Ulianov (vol. 1917, pag. 2001), poate să învingă doar în ţara cea mai săracă din Europa. Doar în ţara care se învredniceşte să piardă câte opt procese pe zi la CEDO şi în care minciuna, fărădelegea, corupţia şi hoţia stau cocoţate în capul mesei.

Toată guvernarea lucrează doar pentru acest deziderat. Sper că vă mai aduceţi aminte: în ajunul Hramului oraşului Chişinău, când funcţionarii Primăriei se dedau deja desfătărilor, vigilenţii grăniceri moldoveni, instruiţi de cadre speciale, doctori în statalitate, au identificat la frontiera statalităţii câteva delegaţii din România în bagajele cărora au fost depistate substanţe de antistatalitate şi care urmau să fie traficate (aşa cum a şi stabilit ancheta ulterioară) în localităţile statului independent şi suveran. Bineînţeles, acestor indivizi li s-a interzis intrarea pe teritoriul RM, iar toată antistatalitatea a fost confiscată. Chiar dacă pretinşii invitaţi la Hram se jurau pe Uniunea Europeană că substanţele erau doar pentru uz personal. Frate-frate, dar statalitatea-i pe bani.

Statalitatea RM are duşmani nu numai externi, ci şi interni. E greu de crezut, dar acesta-i crudul adevăr. Nu e cazul să ne îmbătăm cu apă rece. Şi nu e vorba de un cetăţean de rând, ci de un fost şef de departament din cadrul Ministerului Transporturilor. De ce fost? Pentru că asemenea persoane, plastic vorbind, trebuie de urgenţă neutralizate. Scoase pe linie moartă. Acesta nici în ruptul capului nu a dorit să subscrie la spusele premierului precum că şoseaua Chişinău-Leuşeni este o adevărată autostradă şi nu o banală şosea naţională. Din când în când, ea poate să pară şi autostradă. Se ştie doar că atunci când oficialii se deplasează pe drumurile noastre, toată circulaţia este stopată. Neavând maşini din faţă, premierul o fi crezut probabil că şoseaua are câte două benzi pe sens… Cine să ştie!

Probleme sunt şi cu partidele politice. Nu prea te poţi baza pe ele. Încă nu există un barometru (dar se lucrează intens!) care să ne arate cu exactitate câtă statalitate conţin programele lor. De aceea, zilele acestea s-a pus la cale constituirea unui nou partid (chiar dacă în fruntea lui stau oameni vechi): „Patrioţii Moldovei”. În el totul respiră, transpiră statalitate, de la A până la…Я (ia). Ei încă nu recunosc alfabetul latin. Poţi deveni membru al acestui superpartid numai dacă ştii pe de rost dicţionarul moldo-român al lui V.Stati, care e şi starşoiul partidului.

Fapt divers: Acu’ câteva luni bune, ne-a vizitat statalitatea scriitorul polonez Michał Paweł Markowski. Ştiţi despre ce ne-a vorbit în cadrul unei conferinţe? N-o să vă vină să credeţi! Des­pre plictiseală şi melancolie în opera lui Emil Cioran. Aceşti polonezi nu sunt sănătoşi la cap. V-o spun eu. Satul arde, iar baba se piaptănă. Uite cu ce-şi pierd ei timpul preţios la început de mileniu trei. Mă întreb eu şi, desigur, vă întrebaţi şi dumneavoastră: oare intelectualii polonezi nu au nimic mai important de făcut? Cu statalitatea poloneză e chiar totul în ordine? Ei şi ce dacă Polonia este membru UE, iar avioanele NATO survolează spaţiul aerian polonez ca (şi) căruţele satele basarabene. Şi ce dacă salariul mediu al polonezului e de 600-700€ pe lună. Cu siguranţă au şi ei probleme cu statalitatea. Dar limba poloneză? O fi ea chiar poloneză? Care o fi numele corect al limbii poloneze? Leahă pare să sune mai bine. E şi cu mult mai veche decât polona. Interesant: ce au ei stipulat în art. 13 din Constituţie? Oare poloneza – în paranteze: leaha (sau invers) nu se aseamănă prea mult cu ucraineana? Dar istoria lor? Poate au prea puţină din cea integrată, că le putem da noi.